O, soră a umbrei,
Întunecată cât lumina putere mai are,
Mă pândești , moarte.

Într-o grădină virgină
Îndrăzneața dorință te îmbie-n lumină
Și pacea s-a dus,
Gânditoare moarte,
Pe buzele tale.

De-atunci
Te-aud în fluviul minții mele
Ce adâncește depărtări
Încurajând suferința eternului.

Mamă veninoasă a timpului
În spaima bătăii de inimă
Și a solitudinii,

Frumusețe condamnată și surâzătoare,

În ațipirile cărnii
Visătoare efemeră.
Atletă fără somn
A măreției noastre,

Când mă vei domestici, ia spune-mi:

În melancolia celor vii
Va zbura mult timp umbra mea?




Traducere Nicoleta Dabija