Iar zbârnâie cobză în vuiet ușor,
S-aprinde pe ceruri lin nor după nor,
Și plopii din vale se tânguie-n vânt;
Domol te cuprinde al serii descânt ...

Frunzișul e veșted și zboară-n pridvor,
Prin zare se șterge un stol călător.
Vin cântece, duse în leagăn de vânt;
Domol te pătrunde al toamnei descânt.

Se scutură clipele noastre și mor -
Oglinzi sunt de-a pururi aceluiași dor.
Revine trecutul pierdut ieri în vânt;
Domol te vrăjește al vremii descânt.