agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-01 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea Dar ce m-a pus în seara tihnită de Crăciun, Să iau în mână lampa, să dau în lături uÈ™a ? ÃŽn faÈ›a mea stă calul de lemn È™i stă păpuÈ™a Cu suflet de tărâțe, nevinovat È™i bun. Stă micul tren mecanic în gara lui prea mică, Stă, câmp de luptă, masa soldaÈ›ilor de plumb Și, galbene ghiulele, stau boabe de porumb, Stricând orânduiala oÈ™tirii fără frică, Și tot închis de-atuncea albumul de imagini, Ce deschisese È›ara de fantasmagorii. Azi chipurile È™terse sunt numai mărturii, Că ochiul nu revede la fel aceleaÈ™i pagini. Căci unde-i trenul fulger pentru-nconjurul. lumii ? Armatele pornite spre stăpânirea ei ? PăpuÈ™ile sfioase în rochii de femei, Primindu-ne iubirea sau îndrăzneala glumii ? Cu primul dor de ducă ce-n mine izvorât-a, Azi unde-i calul VinteÈ™ să sufle foc pe nări ? Aceste biete lucruri, ce fură îmbătări, Să fie mai reale când moarte-s într-atâta !... ÃŽn față am doar calul de lemn, am doar păpuÈ™a Cu suflet de tărâțe, nevinovat È™i bun... Și mă gândesc în seara pioasă de Crăciun, ÃŽn care-mbătrânirea È™i-a strecurat cenuÈ™a, Că va sosi È™i ziua când fără ochi È™i mână Voi reveni - de ce nu ? - în vechiul meu iatac, Spre a simÈ›i cu milă cum toate se prefac ÃŽn jucării menite străine să-mi rămână. Că-ntotdeauna sta-vor È™i tocul, È™i caietul, Și fila încărcată cu colb de poezii. ÃŽntr-un pahar mihandre uitate-or putrezi, Și cucul din ceasornic își va urma tabietul. Și versurile mele îmi cerÈ™i oprirea. O, strofele pe care, ani lungi, ca un zaraf Le-am strâns cu sârg în suflet, le-am cântărit în vraf Gândind cu vorbe de-aur să cumpăr nemurirea. Dar sfintele silabe cu rimă È™i cezură, Ce-mi sunt acuma : cântec, icoană È™i parfum, Nu vor pătrunde până în visul meu postum DescătuÈ™at din steiul de pământească zgură. Voi recunoaÈ™te totuÈ™i, pe poliÈ›a inucă, Doar cărÈ›ile ce-ncuie perfecte amăgiri... Și fata mlădioasă cu coapsele subÈ›iri, Ce-n patu-mi doarme goală, în ghem ca o pisică Le-oi recunoaÈ™te toate, nepricepând nimic Din câte astăzi omul cel nou iubeÈ™te-n ele, Și le-oi privi cu-aceeaÈ™i mirare ca pe-acele Relicve moÈ™tenite de la copilul mic.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati