Nevrednic sunt de astre și de zborul
brăzdat pe cer de pasăre, secret,
anevoios, năstrușnic alfabet.
De-i prind urzeala-ntrezăresc covorul.
Conturul în penumbră-ncet i-l pierde
ochi ager ieri, ce-i astăzi obosit,
de roșu trandafir abia ghicit
în asfințit de violet și verde.
Dar nu-s defel nevrednic de O mie
de fermecate nopți și încă una,
ce-n umbra mea întinse zări deschid,
și nici de Wihtman, care a numit,
precum Adam, tot ce-argintează luna.
Sub raza ei iubirea reînvie.



traducere - Andrei Ionescu