Lumina intră, și mă cațăr lent
Din vise vane-n vis împărtășit,
Iar lucrurile-și capătă dorit
Și necesar loc unic în prezent.
Copleșitor și vast trecut se-adună,
Se-ntoarna secularele migrații
De păsări și de oameni, conflagrații:
Catargina vrea Romă s-o răpună.
Se-ntoarna așijderi zilnica poveste;
Și glas, și chip, și spaimă, și destin.
Vai, dacă somnul cel din urmă, lin,
Urmat de lipsa amintirii este:
Ce-am fost nu se va ști și ce-am făcut,
Și-uitarea s-o așterne pe trecut!



traducere - Andrei Ionescu