Murind să ai motiv de înviere
Tu bezna lumii luminezi, Hristoase
A viaţă în cavouri reci miroase
Iar pe pământ din om tenebra piere.

Cei duşi se-nalţă-n capete de oase
Curând, sub vraja razelor de miere
Şi mâine au pe când în ei doar ieri e
Din pieptul lor cu sufletele scoase.

Credinţa drumul negândit mi-arată
În cuget lepăd al mirării must
La Cina Ta mănânc o rugă-n plată.

Din vinul Tău cu însetare gust
Şi inima cu ssânge-Ţi mi-e spălată
Iar duhul meu îmi urcă în venust.