Daca s-ar putea învăța vreodată
Taina întoarcerilor
Dacă s-ar putea ști cât a rămas
Din ființa-miracol pornită la drum,
Și mai ales dacă în oboseala victoriilor
S-ar ști cât din ea se împrăștie-n fum…


Și-apoi când, târziu, sau devreme,
În bine sau rau, luptele au un sfârșit
Și după ce-ai plătit fiece vamă a râurilor
Fiece oază a deșerturilor
Cu câte o frunză a copacului- suflet
De unde, iarăși, setea-nnoirii,
Zvâcnetul aripii, gata de zbor ?