agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-23 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Bejliu Anne-Marie Iar Ghervazi-nainte cu cîțiva paÈ™i de ei Și, fără nici o armă, Robac; È™i-atunci, tustrei Au tras ca la comandă-ntr-o clipă din sîneață. Cum iepurele sare ogarilor în faÈ›a, AÈ™a sări È™i ursul; iar capul prăvălindu-l, Pe cele patru labe, moriÈ™că învîrtindu-l, Din trupu-I plin de sînge, răcni grozav de tare Și Contelui căzîndu-i de-a dura la picioare, ÃŽl azvîrle în țărînă. Și iar răcnind din foale, Din nou se mai repede È™i cearcă să se scoale, Cînd, vifor, peste dînsul pornitu-s-au năvalnic Și Strapcinul cel crîncen, È™i aprigul Ispravnic. ÃŽn clipa ceea, Voischi È™i-a tras din cingătoare PestriÈ›ul, răsucitul său corn de de bivol, mare, Părînd un È™arpe boa; cu mîinile-adunate Ducîndu-È™i-l la gură; iar bucile umflate Balon păreau; È™i ochii aprinÈ™i, sticlind de sînge, Jumate È™i-i închide, adînc de pîntec suge, Plămînilor trimite din el cît aier are Și cîntă: ca un viscol, un duh făr’ de hotare, Trimite-n codru cornul adînca lui chemare Și muzica, ecoul i-o creÈ™te È™i mai tare. Tăcură vînătorii, uimiÈ›i fără să È™tie, De-adînca, de curata, de ciudata armonie Bătrînul, care-n codri vestit fu alteori, Le cîntă înc’ o dată uimind pe vînători Umpluse, înviase dumbrăvile adînci De parcă slobozise toÈ›i cîinii-n ele-atunci Vînatul începîndu-l. ÃŽn cîntec, invocată Era chiar vînătoarea întreagă, prescurtată. ÃŽntîi, ca o chemare sonoră È™i bogată: Trezirea. Dup’ aceea, un geamăt după altul: Sînt cîinii care latră È™i hăituie vînatul, Iar tonul tot mai tare răsună cînd È™i cînd Ca tunetul: e focul de armă împuÈ™cînd. Tăcu; dar cornu-l È›ine la buze, ca È™i cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună È™i acum. Iar sună: cornul pare acuma, deformat Pe buzele lui Voischi: cînd mic È™i cînd umflat, Spre-a da fiarei voce: ba lupul, gîtul lung Părea că-i ursul cu bot căscat urlînd, Ba zimbru-al cărui muget se-mpraÈ™tie în vînt. Tăcu; dar cornu-l È›ine la buze, ca È™i cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună È™i acum. Și-a cornului chemare o poartă iar în larg Stejarului stejarul È™i fagul către fag. Iar sună! Par în cornu-I că zeci de cornuri sună Și strigăt de mînie È™i-alarma-n el adună, Și cîini, È™i vînătorii, È™i fiarele-mpreună Cînd, cornul spre înaltuir Pan Voischi È™i-l repede Și-un imn de biruință el norilor trimete. Tăcu; dar cornu-l È›ine la buze, ca È™i cum Tot Voischi, nu ecoul, mai sună È™i acum. Cîți pomi atîtea cornuri răspund prin codru-n zbor, Dontr-unu-ntr-altul, parcă trecînd din cor în cor; Mai plină melodia se-ntinse mai departe, Cu sunete mai line, mai limpezi, mai curate, Pierind apoi departe, pe-al cerurilor prag! Lăsînd din mînă Voischi, acuma, cornu-i drag Și dîndu-i drumul, cornu-i căzu la cingătoare. Umflat la faÈ›a, Voischi în razele de soare Sta plin de inspirare, cu ochii cître cer, Și ultimile tonuri prinzîndu-le, ce pier. Atuncea izbucniră, cu miile, ovaÈ™ii, Aplauze È™i larma a mii de exclamaÈ›ii. Se sting încet, iar ochii È™i-ndreaptă fiecare Spre trupul uriaÈ™ei, de-abia răpusei fiare Zăcea stropit de sînge, de gloanÈ›e ciuruit, Cu pieptu-n iarba deasă căzut È™i încîlcit, Cu labele din față larg desfăcute-n cruce. Mai suflă: negrul sînge, pe nări, È™iroaie-i curge, Mai crapă încă ochii, dar capul nu-È™i mai miÈ™că; BaseÈ›ii-aduÈ™i de-acasă de Prezident, îi muÈ™că Urechile pe care le È›in ca-n cleÈ™te straÈ™nic, Trăgînd de-o parte Strapcin, de cealaltă, Ispravnic, Și din gîtlej cu sete ei sîngele îl sug. Poruncă dete Voischi să li se vîre-un drug De fier, printre măsele spre-a le deschide botul. Cu paturile puÈ™tii, întorc pe față hoitul Jivinei, È™i din nou urale, de trei ori Răsună È™i se-nalță izbindu-se de nori…
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati