Pământul s-a prefăcut într-un morman de cenușă.
ÃŽn straie de penitent
m-așez pentru o clipă și visez.
O,ce fericite vise!
Sînt puternică,
m-am ridicat din culcușul de marmoră-al morții.
Moarte! - eu te-am văzut ochi în ochi, am ținut
împotrivă-ți cumpăna.
Moarte! - îmbrățișarea ta nu e rece, eu însămi
sînt focul.
Cine e Zeul? Ce ne-a făcut?
Nici un blestem! E aici lîngă noi
................................................
Cu pocale de-argint inund tot pămîntul - bucurie
în fața căreia pălesc și visele Venerei.