agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-08 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Cosmin Dragomir ViaÈ›a se grăbeÈ™te, rapidă caravană. OpreÈ™te-te È™i-ncearcă să-È›i faci intensă clipa. Nu mă-ntrista È™i astăzi, făptură diafană, Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa… Bea vin! în el găsi-vei ViaÈ›a-fără-moarte. Pierduta tinereÈ›e din nou È›i-o va reda, Divinul timp al rozei È™i-al inimii curate! TrăieÈ™te-È›i clipa dată! Căci clipa-i viaÈ›a ta! Grăbite ca È™i apa È™i repezi ca un vânt Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puÈ›ine. Și totuÈ™i douâ zile indiferente-mi sunt: Ziua de ieri È™i ziua care-o să vină mâine. Nu depăși prezentul cu gândul! Știi tu oare Măcar dacâ-ai să termini cuvântul început? Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care De È™aptezeci de veacuri în neant au dispărut. ÃŽn parfumatul prier, când - beată de iubire - Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine. De m-aÈ™ gândi atuncea la rai È™i mântuire, N-aÈ™ preÈ›ui, iubito, mai mult decât un câine. Se-ntoarce anotimpul suav al tinereÈ›ii. Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc Surâsurile toate. Chiar aspru-l preÈ›uiesc. Nu mă certaÈ›i. E aspru, căci, are gustul vieÈ›ii. Nu caut nici minciună nici adevăr viclean. Dar veÈ™nic s-în cătarea de vin trandafiriu. Mi-e părul alb, prieteni. Am È™aptezeci de ani. Vreau să mă bucur astăzi. Mâini - poate-i prea târziu. Culege din viață tot ce-i surâs È™i floare. Serbează orice clipă! la cupa cea mai mare! Alah nu È›ine seama de vicii sau virtuÈ›i. Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruti. PriveÈ™te-n jur: durerea cu mii È™i mii de feÈ›e. Cei dragi sunt morÈ›i. EÈ™ti singur cu palida tristeÈ›e. Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi! Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi. Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună: "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!" Cum poate el să simtă în zori uimirea firii Și noaptea vraja sfântă a clarului de lună? Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! la astă seară Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta. Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea! CăinÈ›a mea să fie ca bucla ta, uÈ™oară... Noi nu vom È™ti vreodată ce ne aÈ™teaptă mâne. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. la cupa È™i te-aÈ™ează sub luna de cleÈ™tar, Căci mâine poate luna te va căta-n zadar. Ce ruÈ™inos e timpul celui gândind amar Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme. Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleÈ™tar, Căci poate mâini cleÈ™tarul o piatră-o să-l sfărâme. Fă-È›i rost de vin È™i-o fată cu chip de heruvim, - dacă heruvi există. De Rai grijă să n-ai, căci în afara dragei È™i-a cupei - ce alt Rai mai dulce-i, - dacă este ceva ce Rai numim. Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând. Nepăsător destinul ne va călca-n picioare. Ridică-te copilă - o, cupă vrăjitoare! Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ! Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito, ÃŽn vânt mulÈ›i ani din viață. Dar timpul ce-mi rămâne Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâne S-ajung din urmă viaÈ›a pe care n-am trăit-o. Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate Și-o carte de poeme. Și dacă sunt cu tine, Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mine Nici un sultan nu este cu-o sută de palate. ÃŽn zori într-o tavernă s-a auzit un glas: "O, voi nebuni de viață! Voi, tineri veseli! Vinul TurnaÈ›i-l iar în cupe, 'nainte ca destinul Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!" Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tăcere! ÃŽÈ›i voi găsi balsamul ce vindecă È™i minte! Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere. Vreau să trăiesc! Căci morÈ›ii nu-È™i mai aduc aminte. Nu-È›i răsădi în suflet copacul întristării, Ci răsfoieÈ™te zilnic a desfătării carte. Bea vin È™i poartă-È›i paÈ™ii pe căile-ncântării, Căci măsurat È›i-e drumul de la surâs la moarte. SfârÈ™it e Ramazanul! O, inimi vestejite! Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri Cei care poartă vinul - neguțători de visuri. RedaÈ›i-mă vieÈ›ii, chemări ale iubitei! ÃŽn loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire, Tu inima È›i-ai pus-o în lanÈ›uri de mâhnire... lar mintea ta È™i chipul È›i le-ai îndoliat. - Mă tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!" PriveÈ™te! Trandafirul se leagănă în vânt. Ce pătimaÈ™ îi cântă de sus privighetoarea! Bea! Ca să uiÈ›i că vântul va scutura azi floarea Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt... Ce-i înÈ›elept? Să-È›i bucuri cămările fiinÈ›ei Având în mână o cupă. Ce-a fost È™i ce-i de față Să nu te mai frământe. Fă-È›i dintr-o clipă-o viață Și sufletul sloboade-l din temniÈ›ele minÈ›ii. Nimic n-au să te-nveÈ›e savanÈ›ii. Dar alintul Suav al unor gene o să te instruiască Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul, Căci țărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ. S-au desfăcut în juru-mi, aprinÈ™i iar trandafirii. Desfă-È›i È™i tu simÈ›irea în bucuria firii. C-un înger blond alături, ia cupa È™i-o deÈ™artă, Căci îngerul cel negru al morÈ›ii-aÈ™teaptă-n poartă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati