agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-08 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Cosmin Dragomir O, vinul mă inundă în marea lui lumină! Se risipeÈ™te ceaÈ›a ce-a fost sau ce-o să vină. Cad lanÈ›urile grele de rob întemniÈ›at Și într-un nimb de aur - renasc eliberat. Acest vin în esenÈ›a-i sub zeci de forme-apare: Când pasăre, când plantă, când stea, când nenufar. Să nu crezi că prin asta înseamnă că el moare. EsenÈ›a sa-i eternă. Doar formele dispar. Să dăm pe vin avutul ce n-a fost cheltuit, 'Nainte ca-n țărână È™i-n noapte să intrăm. Căci țărnă în țărânâ, prieteni o să stăm, Fără de vin È™i vise - È™i fără de sfârÈ™it... Ni-i vinul È™i prieten È™i aur È™i noroc. De cer nu ne e fricâ, nu-i cerem îndurare. Căci suflete È™i inimi È™i cupe È™i ulcioare N-au teamă de țărână, de apă È™i de foc. Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios ÃŽn flăcări să mă ardă, căci - iată - vine ceaÈ›a. Vin! Nu importă care. Nu sunt pretenÈ›ios. Pe cel mai bun găsi-l-voi la fel de-amar ca viaÈ›a. Acum din fericire doar numele persistă. lar cel mai vechi prieten tot vinul nou rămâne. Mângâie cupa plină. E singurul tău bine ÃŽn ora asta goală, în ora asta tristă. De ai alăturea de tine două măsuri de vin È™i-o cupă, Să bei în orice adunare, È™i când eÈ™ti singur iarăși bea! Căci Cel ce face È™i reface tot ce-i în lume nu se-ocupă Nici de musteti ca ale tale È™i nici de bărbi cum e a mea. De-i dăm să bea, È™i-un munte o să danseze-n soare. DispreÈ›uirea cupei e cea mai grea smintire. Tu-ai vrea să schimbi paharul pe viaÈ›a viitoare? Dar vinul e un suflet ce dă desăvârÈ™ire. ÃŽn vin cel înÈ›elept găseÈ™te extazul celora AleÈ™i. El ne redă È™i tinereÈ›ea È™i ce-am pierdut È™i ce ni-i dor. ÃŽn flăcări aurii ne arde într-un ameÈ›itor vârtej. Dar È™i tristeÈ›ea ne-o preschimbă într-un izvor răcoritor. Imperiile toate pentru o cupă plină! Toată È™tiinÈ›a noastră pe parfumatul vin. Cântările iubirii pe glasu-i cristalin Și slava lumii pentru curata lui lumină! ÃŽnneacă-n vin È™i teama È™i umbrele tristeÈ›ii! N-ai să mai È™ovăi între nenumărate secte. Căci vinu-i filtrul magic al liniÈ™tii perfecte. E-un alchimist ce schimbă în aur plumbul vieÈ›ii. Cei mărginiÈ›i la minte È™i cei trufaÈ™i susÈ›in Că între trup È™i suflet ar fi deosebire. Eu È™tiu un singur lucru: tu vei afla în vin Uitarea care-mpacă nemărginita fire. TurnaÈ›i-mi vin! Să curgă prin vine-n val, de-a-nnotul! Fără răgaz să fiarbă în creieru-obosit! UmpleÈ›i-mi altă cupă! Ah! O minciună-i totul! Mai toarnă-mi, hai, mai iute! Am È™i îmbătrânit! Nu mă certaÈ›i! LăsaÈ›i-mi pe masă vinul bun! Căci ascultaÈ›i: atuncea când beau, aud ce spun NarciÈ™ii, trandafirii È™i-aprinsele lalele. Aud chiar È™i cuvântul nespus al dragei mele. O, vin fără credință! De mult m-ai dezbrăcat De haina pietății. Și, totuÈ™i, vrei să-mi spui: Cum poate podgoreanul să-È™i vândă vinul lui? Ce poÈ›i să cumperi oare mai bun È™i mai curat? Mâhnire, câtă vreme vei da cu cenuÈ™iu Pe trandafiri, pe buze, pe cerul de safir? UmpleÈ›i-mi iarâși cupa, prieteni, căci nu È™tiu De-am să expir parfumul pe care îl inspir. Aud zicând că vinul e singurul balsam. Atunci - tot vinul lumii aduceÈ›i-mi! Căci am Atâtea răni! Tot vinul din toate vrănile! lar inima păstreaze-È™i deschise rănile! Secretul fericirii doar cupa ne învață. Căci mintea cleveteÈ™te È™i deseori dezarmă. De mai cârteÈ™te încă, o voi scuipa în față. Mai dă-mi o-nghiÈ›itură de vin... ca să adoarmă. Cunosc la chip FiinÈ›a È™i È™tiu È™i NefiinÈ›a. Cunosc È™i Dinlăuntrul a tot ce-i sus È™i jos. - Ce ruÈ™inată însă mi-ar rămânea È™tiinÈ›a, De-aÈ™ pune-un singur lucru de cupă mai presus! La margini de ulcioare alesu-ne-am altarul Și demni de a fi oameni, bând vinu-am devenit. Sub bolÈ›ile tavernei sorbind din plin nectarul Am câștigat iar timpul în temple irosit. Din nou în iarbă, iată, un nour lăcrămează. Ca să trăieÈ™ti bea vinul cu magice culori. Azi eu contemplu roua ce-n iarbă irizează. Mâini, cine pe mormântu-mi o să contemple flori? Sub cerul îndărădnic bea vin, căci locuieÈ™ti O lume a durerii. De la Principiu până La ultima zi - țărnă e tot. Tu să trăieÈ™ti Ca om care se află deasupra, - nu sub tină. O, roză, eÈ™ti asemeni c-un chip ceresc de zână! O, vin - rubin cu raze ce-n suflet se desfac! Capricioasă soartă! ÃŽmi pari tot mai străină ÃŽn orice ceas - È™i totuÈ™i, parcă te-aÈ™ È™ti din veac! Beau vin precum bea apă o salcie din râu. Alah, le È™tie toate, spui tu. Când m-a creat Știa c-are sâ-mi placă să beau. Dacă m-abÈ›iu Eu i-aÈ™ È™tirbi È™tiinÈ›a È™i-aÈ™ face un păcat. Bea vin, căci el dă minÈ›ii supremă strălucire, CredinÈ›elor lumină È™i inimii uimire. De-ar fi băut È™i dracul un strop, s-ar fi-nchinat Cu o mie de mătănii la tot Adamul beat. 'Nainte ca al morÈ›ii pahar să te îmbete Și-a timpului rotire în neant să te alunge, Tu soarbe vin din cupă cât pentr-un ev de sete. Să nu ai mâna goală, în lut când vei ajunge. De-un veac tot laud vinul. Mai sus de el nimic Nu are preÈ›. ÃŽn cupă stă Firea È™i Nefirea. Tu crezi că-nÈ›elepciunea te-nvață fericirea? Ci află: - acest maestru mi-e doar un ucenic. Pe cei ce beau se spune că Ceru-o să-i condamne. Cât adevăr e-n asta, eu n-aÈ™ putea să È™tiu. Dar dacă băutorii È™i-ndrăgostiÈ›ii, Doamne, Vor merge-n iad, desigur că raiul e pustiu. Puterii lui Kai-Kaus prefer ulciorul plin. Dau glorii È™i dau aur pe cupa mea de vin. Respect pe-ndrăgostitul gemând de fericire, Detest pe ipocritul scâncind în mănăstire. Bea vin! Curând vei trece È™i tu supremul prag. Și nu vei lua cu tine nimic din ce È›i-i drag. Aceasta-i marea taină: laleaua scuturată Nu înfloreÈ™te iarăși, o, Saki, niciodată. Coranul - cartea sfântă - citimu-l câteodată, Dar cine se desfată cu el în orice ceas? Pe cupa plină însă o maximă-i gravată Pe care zi È™i noapte o soarbem cu nesaÈ›. Cât È›ine-o zi? Doar spaÈ›iul dintre inspir È™i-expir. Bea vin, È™i intervalul să-l umpli-aÈ™a deplin. Când Lumea tot ruinează È™i-È›i frânge-al vieÈ›ii fir, Imit-o zi È™i noapte ruinându-te în vin.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati