Din ape ieseau trupuri albe de plopi
Cu forme somnoroase și suave,
Adolescenți frumoși sau doar femei,
Dulce confuzie, pletele jilave
Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă,
Apa era fără sfârșit, rotundă,
Luna turna pe luciul ei
Ulei.
Păseam desculți și limpezi,
Îmi simțeam
Degetele adormite-n mîna ta,
Era atîta dragoste pe ape
Că nu ne puteam scufunda,
Era atîta liniște că timpul
Nu îndrăznea să spină vreo secundă,
Cerul nu rostea nici un nor,
Apa nu-ngăima nici o undă,
Doar tălpile goale,
Călcănd în lumina de lună,
Scoteau un sunet ușor.