Fata intrase sfioasa-n padure.
Stejarii aveau trunchiuri tari de barbati,
robusti, ramurosi, rasfirati,
cu semne vechi in piepturi, de secure.

Trezind nelamurite chemari de- mbratisare
trupul fetei trecea nebulos printre ei.
Copacii pareau mai masivi si mai grei
si-n radacini mai tulburi fiecare.

Ravnind, priveau cum pasul i se pierde
si sevele, sub scoarta, se ridicau a plans,
dar iedera se- ncolacea mai strans
si le- nvelea, felina, privirile cu verde...