Și vremea a trecut, de parcă nu ar fi fost...
Pe zăgaz e cald, dar asta nu-i de-ajuns!

Tot ce se putea împlini, ca și frunzele,
În palme-mi cădea, dar asta nu-i de-ajuns!

Nici răul, nici binele în zadar nu s-a scurs,
Și au ars luminos, dar asta nu-i de-ajuns!

Viața mă ocrotea, proteja, mă salva,
Aveam chiar și noroc, dar asta nu-i de-ajuns!

Frunzele ardeau pe cer, ramurile nu s-au rupt,
Ziua e clară ca un geam, dar asta nu-i de-ajuns!