Într-un sfârșit în marginea orelor moarte
nalt și aspruTurnul a crescut
zi cu zi,noapte cu noapte
întemnițându-mă.
Singur veghez.Nici un zvon.Lumea e de mine departe.

Glasul strigă-n deșert:
unde sunt visele?unde izvoarele?unde ești,mamă?
Pumnul zadarnic izbește în piatră.
Cine e de vină?Cine mă desparte?
Nimeni n-aude.Nimeni nu mă cheamă.
E târziu.Turnul sporește în noapte.