Din nou să punem ordine în gânduri,
să mai gândim odată ce-am gândit
cu un cuvânt mai lin și-ncetinit,
dând loc priveliștii de printre rânduri.

Din tot ce inima mi-a dovedit
un ram, un spic să scot la vârf de cânturi,
mormane de păduri și de pământuri
înalte-n urma mea am cheltuit.

Să fie limpede acum foșnirea,
să fi înduplecat încremenirea
cu-o patimă, cu-o liniște, c-un dor ?

Pe sus cocoarele urmându-și firea
și-n ceruri largi vâslind nemărginirea
îmi par și azi sămânța stelelor !