Ne vom îndepărta curând.
De-acum ne sunt buzele vechi
și vorbele nu-și mai înlănțuie mâinile
și în tăceri simțim suind un frig
ca din adâncuri de fântâni ecoul.

Iată ochii-apele lor clătinate
și cearcănele de amurguri
în care tremură nesigure și se îneacă
dorințele și amintirea.

O să ne-ndepărtăm – se-aude toamna
în clopotele de sub scoarța arborilor,
și în pământ se-aud
și-n mare.

O să ne-ndepărtăm
și într-o zi
vom fi ca sudul și ca nordul
când dintre ele pleacă
păsările verii…