Singur voi naufragia în odăile serii
Unde trupurile noastre se căutară
Cu-o primitivă foame de soare.
Nu se mai întoarce nimeni din trecut
Și punțile mele spre mâine vor putrezi
Mai curând decât aș putea presupune.
Femei brutal de tinere vor veni
Lângă mal, să afle misterul, dar câte
Vor rămâne cu spaimele mele, țipând
Retezate de aripi ? Sau în grădina cu flori de geraniu
Unde-nfloresc cimitire de verbe ? Voi trimite
O barcă pentru orhideea cu ochi imenși, să mă-nchin
Enigmelor ei și palmelor mici, de palori boreale.
Se va spune că trăiesc cu o pasăre
În castelul serii, că beau semințe de flori,
Că duhuri ciudate locuiesc în zilele mele –
Și-mi vor fura bărcile și mă vor prăda în curând.