Cât timp aceste falduri de perdele
au să ascundă ochilor flămânzi
pământul bun și soarele ce-l scaldă,
pământul care leagănă cartofii
și poartă pașii fetei, arși de soare?
O, cât de bine știu: sunt alte inimi
ce bat în alte piepturi, ca și-al meu.
Sunt alte nări pe lume adulmecând
miresmele cantatelor festive
ce pururi se ridică-n zorii zilei.
Sunt alte buze-n jur, în larga lume,
care sărută ceasurile zilei.
Și-ntreb: ce sunt perdelele ferestrei
care-mi ascund vederii toate-acestea?
Va trebui să vină cineva
ca să le dăm, în fine, la o parte.
Și va veni odată,-aud, presimt,
să-mi dea și mie-o mână de-ajutor,
căci singur n-am putere, încă n-am
să trag aceste falduri de pe geam…




(Traducere de Petre Stoica)