câteva tărâmuri se resfiră prin aer
ca paginile unei cărți.
sintaxa își face de la sine regulile
aidoma unui fluviu care își făurește albia leneș.

pe țărm se ivesc furnicile mirmidone, mii și mii,
cară în spate marele zar, cu șase pe toate fețele,
zarul însuflețit, care surâde.

"cine-l ridică, cine-l azvârle, zic,
să vedem ce cade,
șasele vieții sau șasele morții?"
atât. în asta constă toată arta.