agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-03 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di error Sulamita La nucii din livezi m-am dus, Să văd ce e prin vale, Am mers la vii pe deal în sus Și mi-am făcut o cale Pe câmpii de cătră Damasc - De ce m-am dus eu oare La locul unde turme pasc? Vă jur, fete fecioare, Să nu cercaÈ›i voi a trezi Iubirea-n piept cu sila, Căci ea de sine va veni! CunoaÈ™te-È›i voi copila Sionului? Cine-i ca ea? Frumoasă ca ea, cine? Frumoasă eÈ™ti, iubita mea, Nici roza nu-i ca tine! Vai las' să te mai văd, căci fierb! Vii, scumpă porumbiță, Sărind pe deal ca pui de cerb, Jucând a ta cosiță Prin crinii câmpului, dar las' Să-È›i văd obrajii, dragă, S-aud fermecătorul glas, Să tremur ziua-ntreagă! Căci te aseamăn, roza mea, Cu roibii de la carul Lui faraon - È™i-am zis : Ca ea Nici una n-află harul! Oh, cât de drag È™tii să zâmbeÈ™ti! Plăcută eÈ™ti ca luna, Ca soarele curată eÈ™ti, Tu singură-a mea una! Al tău sunt eu, a mea eÈ™ti tu! Am optzeci de regine, Dar nu-mi sunt dragi ca tine nu! Vezi, dragă, vara vine, Pe câmpuri viÈ›ele dau flori Și merele granate Se nasc, iubito, noi din zori Vom merge-n vii la sate. Dar trage-mă de mână, hai, Cu fuga după tine! La Baal-Hamon la vii, să-mi dai Săruturi, fi-va bine? Da, beÈ›i de multe sărutări, Ne va umbri smochinul, Știi tu c-a tale desmierdări Mai dulci sunt decât vinul? ÃŽntoarce-te să te privim La joc între fecioare! Voi, fete din Ierusalim, Vă jur pe căprioare, Să nu-mi râdeÈ›i voi draga mea! E neagră Sulamita, Căci soarele-a privit la ea, Dar cine-i ca iubita Lui Solomon? Frumoasă eÈ™ti, Tu blândă porumbiță, Un crin în văi, aÈ™a-nfloreÈ™ti! Și neagra ta cosiță Ca purpura lui Dumnezeu, Cum fir de fir s-alege, Și-n lanÈ› făcut din părul tău, Tu sclav ai prins un rege! Grădină-nchisă eÈ™ti, izvor Oprit ca sub pecete, PriveÈ™te-o, tu, uimit popor! E soare între fete! Ca un sigil ea mi s-a pus Pe inima rănită; Cu văl p-obraz, la spate dus, Atât e de iubită, Ea, cea mai scumpă-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei Și trupul ei ca bustul De fildeÈ™ în vestmânt safir Din piept până-n călcâie, Tu, Sulamito, deal de mir Și munte de tămâie! Șireagul dinÈ›ilor tăi, des, Ca turmă păscătoare De oi nesterpe, care ies Șireag de scăldătoare! C-un turn de marmur oare nu-i Frumosul gât asemeni? Și țâțele-È›i sunt ca doi pui De cerb ce se nasc gemeni! Doi crini sunt buzele È™i strat De flori îți e obrazul; Și nu sticlesc înviorat Nici apele din iazul Lui HeÈ™bon, ca È™i ochii tăi, Pe faÈ›a ta senină Ei seamănă cu porumbei Pe țărm de apă lină! O, spune-mi, unde stai în văi Și unde porÈ›i tu turma? Fugi, dragă, fugi de soÈ›ii tăi, Căci eu, pândindu-È›i urma, Veni-voi cătră miez de zi Tiptil preste coline, Acolo unde tu vei fi - AÈ™ merge pentru tine Și-n munÈ›i cu pantere È™i-n gropi Cu lei È™i pe tot locul! Oh, dă-mi să beau măcar doi stropi De vin, căci ard ca focul! Cu ochii m-ai aprins de tot; Când gura ta zâmbeÈ™te, Eu nici să mai respir nu pot Și sângele-mi vuieÈ™te! Ai tăi fraÈ›i, în mânia lor, Te-au pus străjer la viie; Cei răi cu gândul, din popor, Ne-au zis într-o mânie: - "Ea are rochia pănă-n pulpi, Ce vrea cu el băiata? Sunt ambii tineri, dar sunt vulpi! VeniÈ›i să prindem fata!" De ce aÈ™a? Căci m-ai iubit. Vigilii pe la poartă Bătutu-te-au È™i te-au rănit De te-au lăsat mai moartă; Oh, nu ieÈ™i-n Ierusalim, Căci ei îți rump vestmântul! Dar ce ne pasă! Ne iubim Chiar de-ar pieri pământul! Și noaptea eu la voi am mers, Tu, nobilă mireasă, La poartă rugătoru-mi vers Cerea să întru-n casă. Și tu mi-ai zis :- " M-am dezbrăcat Și cum mă-mbrac iarăși!" Și-atunci tu toat-ai tremurat. MâncaÈ›i È™i beÈ›i, tovarăși, Că eu d-acum nu sunt cu voi! Mă bate noaptea vântul Și, cum sunt plin d-a nopÈ›ii ploi, ÃŽmi picură vestmântul, Și părul meu de rouă-i ud - Voi, patimi mai dormi-veÈ›i? DeÈ™teaptă-te, tu, vânt de sud Ridică-te, tu, crivăț! Eu ard în flăcări, ard de tot! Prin mii de mări aÈ™ trece, De-aÈ™ È™ti că ele-n parte pot Iubirea să-mi înece! AÈ™ vinde sceptru È™i popor Și-n joc mi-aÈ™ pune soartea, Dar bine È™tiu c-al meu amor Mai tare-i decât moartea! Ca iadul, gelozia lui Atât e de turbată: De ce nu poÈ›i oare să-ncui Și-amorul sub lăcată?! Veninul dragostei îl sug Și-s bolnav de iubire, Căci tu m-opreÈ™ti, d-aÈ™ vrea să fug, Cu-o singură privire! Fugi tu de mine, fugi, căci eu Nu pot fugi de tine! O, daÈ›i-mi vin È™i must să beu, Să-nec durerea-n mine! Atâta farmec d-unde-l ai? Tu, cea mai dragă floare, Eu tremur când te văd È™i, vai, Când nu te văd mă doare! Oh, când va face Dumnezeu Văpaia să se stângă Și stânga mea sub capul tău Și dreapta să te strângă? Nu mi-ar păsa de m-ar vedea O lume; să mă vadă! Oh, dac-ai fi tu sora mea, Te-aÈ™ săruta pe stradă. * Era-n amurg. Și Solomon Cânta pe Sulamita. Castelul nalt de pe Sion, Frumos împodobita Cetate, strălucea-n amurg Cu turnuri de metale, Și s-auzeau domol ce curg Păraiele din vale. Sub nuci, sub boltuitul arc De frunze, sta poetul, Și-un vânt pribegitor în parc Bătea-n frunziÈ™ duetul. Durmeau toÈ›i cei din Israel, Și noaptea ea venit-a, Târziu în noapte însă el Cânta pe Sulamita. (1888)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati