Dragi prieteni, nu-i zadarnic
În deșert să ne trudim,
Ca-n nisipul vieții, harnic,
O potecă să croim?

În nisipuri, orice urmă
Talpa și-ar fi risipit,
Ca hultani flămânzi, o scurmă
Vânturile și-o înghit.

Singuri sau în caravane,
Mii de steaguri fluturând,
Batem drumuri lungi și vane,
Þara liniștii cătând.

Spre-un liman ce nu-l știm, pasul
Prin pustie-l potrivim
Și-n nisipul cald, popasul
Rece, mai mult ni-l dorim.

Spre mormântu-acela chipul
Nostru tinde pururea;
Acolo-nsetat nisipul,
Lacom lacrima ne-o bea.