agonia
armâneashti

v3
 

Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission Contactŭ | Ã‚nyrâpsea-ti
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texti di idyiul autorŭ


Adutsearea pi armâneashti a alushtui textŭ
0

 Minduiarea a membrilor


print e-mail
Mutriri: 9998 .



poezie
poezii [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
di [RABINDRANATH_TAGORE ]

2006-09-21  | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana]    |  Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Carmen Sorescu



*
Vai, pentru ce mi-e clădită casa de la marginea drumului ce duce spre târgul cetății?
Ei își leagă luntrile împovărate lângă copacii mei.
Ei vin și pleacă și rătăcesc cum li-i voia.
Șed și-i urmăresc cu privirea; vremea se scurge.
Nu pot să-i alung. Și astfel îmi trec zilele.
Zi și noapte pașii lor îmi răsună la poartă.
Zadarnic le strig: "Nu vă știu!"
Unii sunt cunoscuți degetelor mele, alții – nărilor mele, sângele venelor mele pare că-i cunoaște pe unii, și pe alții îi cunosc din visele mele.
Să-i alung nu pot. Îi chem și le spun: "Cine vrea dintre voi, vină-mi în casă! Da, vină-mi!"
Dimineața clopotul sună la templu.
Ele vin și au coșuri în mâini.
Picioarele roșii le sunt, ca trandafirii. Primele sclipiri ale zorilor le luminează fața.
Să le alung nu pot. Le chem și le spun: "Veniți-mi în grădină și culegeți flori! Veniți înăuntru!"
La amiază răsună la poarta palatului gongul.
Nu știu de ce-și lasă lucrul și zăbovesc aproape de gardul meu.
Florile-n pletele lor sunt pale și veștede, sunetele lâncezesc în flautele lor.
Să-i alung nu pot. Îi chem și le spun: "Umbra e răcoroasă sub arborii mei. Prieteni, veniți!"
Noaptea greierii cântă-n păduri.
Cine pășește încet spre poarta mea și bate ușor?
Abia îi zăresc fața, niciun cuvânt nu rostește, liniștea cerului e peste tot.
Tăcutul oaspete să-l alung nu pot. Îi privesc chipul prin întuneric și ore de vis se
scurg una după alta.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). poezii
poezii
poezii  Caftâ Pi Net  Agonia - Workshopuri Artistitsi  

Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!