omul venise viu din război
avea o muzicuță de gură
când își vărsa plămânii în ea
eu credeam că înghite prescură

Simion moștenise doi boi
numai coarne - și-ăl de hăis și-ăl de cea
când cărau bălegarul spre vii
în jug împingea și inima mea

dar avea și-o lanternă de neamț
i-am dat pe ea un biet felinar
eram la prima excrocherie
de-atunci nu-i zic „bună ziua” măcar

timpu-a trecut - miros a bătrân
războiu-a murit prin grote de fum
oasele-mi scârțaie - încărunțesc
și lanterna-mi prinde bine acum...