Ceva, să intre prin fereastra albă
o pasăre fără de cuib sau doar
o pasăre cu aripa rănită măcar.


Sau altă vietate, spre exemplu
o pasăre. Ceva rotund în orice caz
și dacă are aripi va ști să-și zugrăvească
cântecul verde-n lemnul din pervaz.


Desigur, este liberă să fie
orice- un strigăt sau o piatră, sau nimic-
Totu-i să intre prin fereastra albă
să intre prin fereastra închisă, vreau să zic.


Și dacă are aripi va ști să taie sticla.
Oricum, să fie ceea ce numim
pasăre-diamant, pasăre-somn, pasăre-basm
crescând din pana bunilor frați Grimm.


Dar nu-i obligatoriu, o, nu-i obligatoriu
să poarte-ntr-însa viață sau neviață
și nici să aibă chip, ci numai un contur
al lucrurilor ce mor spre dimineață.


Poate să fie plânsul sau cântecul tău trist
sau ochii tăi lovindu-se de geam,
Totu-i să intre prin fereastra albă,
să intre prin fereastra închisă, cum spuneam...