Dragoste in fan
Adrian Paunescu

Sa mergem amandoi la strans de fan
Si soarele sa ne luceasca-n coasa,
Din cand in cand in urma sa-ti raman
Ca sa te vad aprinsa si frumoasa.

Pe fondul verde sa te decupezi
In felul nimfei cu picioare brune
Si-n patima magneticei amiezi
Eu sa imbratisez ce nu pot spune.

Acolo unde nu mai e cuvant
Si sangele incepe brusc sa fiarba
Sa cad asupra ta ca trunchiul frant
Si-n dragoste sa ne-mbracam in iarba.

Si sa mirosi a sare si-a trifoi
Si sa te-ntorc in paza umbrei mele
Si sa simtim tot cerul peste noi
Si gargarite clinchetind pe piele.

Si lenesi scuturandu-ne de fan
Sa trancanim un soi de amanunte
Din cele ce pe buze mai raman
Cand se arata ploaia dinspre munte.

Si sa uitam de noi intr-adevar
De forma noastra peste clai ramasa
Si tu sa-ti aranjezi zburlitul par
Privindu-te in luciul bland de coasa.

Adrian Paunescu