Ca o frunză de platan smulsă de vânt
pleoapă căzând peste cuvânt
strivind ochiul și curgându-l
odată cu gândul,

Ca un vultur zburând pe spate cu ghearele-n sus
ca un vultur zburând pe spate cu ghearele-n sus
cel care are pământ – cerul
și lacrime stelele,

Ca un crivăț ce-și rotește torsul
ce-ți alungă din nară mirosul
întocmai ca un delfin azvârlit pe țărmuri
cum lăuntrul din daltă în mărmuri, –

Astfel stau și nu merg,
fumeg
și ard, și
nu fumeg