Rătăceam parcă printr-un oraș al câinilor.
Câini, numai câini treceau pe stradă:
Unii într-o parte, alții în alta.
Toți purtau câte o servietă gălbuie
Și treceau, plini de importanță, într-o parte și alta.

Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare
Și nici spaima ce m-a lipit de ziduri
Dacă din privirile pe care mi le aruncau
N-aș fi înțeles că servietele lor erau croite
Din piele de om.