Mă-ntreb cu firea mea orgolioasă
ce-o să rămână după mine-n lume
când voi fi lut de oale? Poate-un nume
pe-o școală, pe o stradă, pe o casă?

Un vraf de cărți, cu lacrime și glume,
“ciclopedii” în haină-atracțioasă
pe care-o școlărime curioasă
la va iubi sau arunca în spume,

Ori poate-eternizând o vreme veche
și împlântând în suflete pereche
nepieritoare gene de iubire

Voi încolți mereu în amintire
Și-mi voi purta tăcut și mai departe
ființa peste vămile de noapte.

Din volumul "Sonetele iubirii", ed. Pro Transilvania, 2002