Copil să fii, să te gîndești
închis în lumea celor mari.
Copil să fii, sfios să treci
Și să asculți cuvinte.

Să bată vîntul pentru toți,
Dar pentru tine el să-nsemne altceva,
Să simți că ești nemuritor.

Să fii curat și să te-ascunzi
De vina celorlalți,
De nori să-ți fie milă,
Și de schimbarea lor
De care nu sunt vinovați.

Din volumul “Pasteluri”, 1974