E timpul să te treci în viața umbrei
Unde sunt strânse cete de cuvinte
Unde un dor de tine te cuprinde

Tu poți însingura coline sfinte
Și nu poți fi trecută cu vederea
Caldă ca lâna, palidă ca mierea

Acestei liniști prețul nu i-l cere
Zidită fie gura care minte
Răzbunătoarea, simpla mea putere!

E timpul să primești culori promise
De plopii, de păianjenii din vise,
Și de tristeți în sine compromise.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975