Taci, nu striga, Revolta mea. Pe liră
Nu vreau stidența gemetelor tale.
Iți strânge-n frâu nemărginita jale,
Răbdând arsura ei ca o martiră.

Din orice frământări te zguduiră,
Să-ți împletești covoare de petale
Si să le-așterni pe-ntunecata cale
Pe care Parcele ți-o hărăziră.

Precum David din ropot de suspine
Si-a făurit cântările senine,
Tu fă din plânsul tău literatură…

Tu pune peste rana ta adâncă
Olimpica sonetului măsură, -
Si de mai poți zâmbi…zâmbește încă.