Nemaiintegru,
regele negru
se dezînnegrea,
în vreme ce, calp,
omologul său alb
se tot înnegrea.
Când dezînnegrirea
ca și înnegrirea
le-ajunse la gri,
cei doi renunțară,
cu-ntreaga lor țară,
la noapte și zi.
Cenușiu-i frumos,
zicea craiul din os
de scump elefant,
iar cel din eben
zicea, mai monden,
că e chiar elegant.
La finele anului,
clapele pianului
(adio, Bach!)
aveau un ton sur,
nici clar, nici obscur,
ca și jocul de șah, -
pe care, în fine,
nu mai avea cine
să-l joace și nu-l
mai ștergea nici chiar cârpa
de praf, - tot de scârba
rezultatului nul.
Numai regii mulatri
ajunși idolatri
ai griului tern,
uitându-și premisa,
se jucau de-a remiza,
de-a patul etern.