agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-07 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Miruna Dima O dată cu moartea lui Ioan Paul al II-lea se încheie mai mult decât un pontificat. Se încheie - poate fără să ne dăm seama - o epocă. Și greÈ™esc, oare, spunând că secolul XX se sfârÈ™eÈ™te, cu adevărat, abia acum? ÃŽmi place să cred că secolul XX n-a excelat doar prin regresul interior care a însoÈ›it progresul tehnic. A fost È™i secolul în care polonezul Karol Wojtyla a devenit Papă. De mult n-am mai auzit atâtea platitudini cucernice câte aud acum la televizor. Probabil, de atât mai suntem în stare, într-o vreme care l-ar vrea È™i pe Dumnezeu pipăit de experÈ›i pentru a ne convinge că exista. Mă tem ca lecÈ›ia acestui mare Papă e omagiată fără a fi È™i înÈ›eleasă. Se È™tia de vineri seara că nu mai era nici o speranță ca Papa să-È™i revină. Că nici rugăciunile nu mai puteau ajuta la nimic. Poate că o tăcere cuviincioasă ar fi fost o formă mai potrivită de respect. Dar, în "satul planetar" de azi, un papă, mai ales unul de talia actualului papă, nu poate muri discret. Sunt prea multe televiziuni care vor să-i transforme moartea în spectacol. Probabil, dacă li s-ar fi permis, nu s-ar fi dat înapoi să intre în apartamentul Papei pentru a-i transmite moartea în direct. Oricum, indiscreÈ›ia mondială de care are parte, în ultimele sale clipe, e un ultim tribut plătit de acest mare polonez. Nici moartea nu-i mai aparÈ›ine. Nu e un mister privat. Sau o împacare personală cu toate cele trecătoare. Ioan Paul al II-lea trebuie să se lupte cu moartea în public. Și în baza unui protocol strict. Nu toÈ›i papii au fost niÈ™te sfinÈ›i. Alexandru Borgia obiÈ™nuia să dea foc în fiecare seară unui ghemotoc de câlÈ›i pentru a-È™i aminti cum se duce viaÈ›a. Dar, după ce punea să fie măturat scrumul, avea grijă ca, până ce trecea, viaÈ›a să fie cât mai plăcută. S-a înconjurat de un stol de amante, care i-au dat fii È™i fiice, de care s-a îngrijit apoi cu afecÈ›iune. Poate, chiar cu prea multă afecÈ›iune, zic unii, în cazul Lucreziei Borgia, imortalizată de penelul lui Pinturicchio. Iuliu al II-lea, cel care i-a comandat lui Michelangelo picturile din Capela Sixtină, a fost un papă razboinic. Cu platoÈ™a, È™i cu spada în mână, È™i-a condus trupa de cavaleriÈ™ti împotriva cetăților care nu se supuneau Sfântului Scaun. ÃŽn schimb, nimeni nu ezită, văd, să-l considere pe Ioan Paul al II-lea un sfânt, fără a fi canonizat ca atare. Un sfânt care a dovedit că sfinÈ›enia nu exclude dragostea de viață. Și dacă e adevarat că despre viaÈ›a unui om nu se poate vorbi decât la sfârÈ™itul ei, ar mai fi de zis ceva. "Carol cel Mare", cum îl numeste un biograf pe Karol Wojtyla, ne-a obligat pe cei care avem dubii să ne îndoim de propriile noastre îndoieli. Cândva, Stalin întreba ironic: "Câte divizii are papa?" El nu banuiă că, mai târziu, ironia lui se va dovedi stupidă È™i ridicolă. Ioan Paul al II-lea n-a avut nici o divizie. N-a dispus decât de decorativa gardă elveÈ›iana, îmbrăcată în costumele desenate de Rafael. Și totuÈ™i, acest Papa, copleÈ™it È™i de boli pe deasupra, a făcut istorie! Fără nici o divizie, a reuÈ™it să cucerească miliarde de inimi. Aud mereu spunându-se, în "tele-priveghiul" din aceste zile, că Papa a fost un adversar È™i al nazismului - pe care l-a văzut la lucru în Polonia ocupată - È™i al comunismului, la prăbusirea căruia a contribuit decisiv. Dar nimeni nu-È™i aminteÈ™te că acest Papă a detestat È™i liberalismul sălbatec. Și degradarea care a luat forme obscene în societatea de consum. Papa a înteles că lumea în care trăim azi, o lume care a dat banului rolul avut de poliÈ›ie in regimurile totalitare, nu e mai umană. De ce nu se suflă o vorbă despre asta? Pentru că, de fapt, va continua ceea ce Papa a încercat să schimbe? N-am auzit spunându-se nici că Ioan Paul al II-lea s-a pronunÈ›at ferm È™i insistent împotriva războiului din Irak, încercând să-l împiedice pe Bush să ordone invazia. Probabil, însă, Bush se va fi gândit, asemenea lui Stalin, fără să aibă È™i cinismul de a o spune, că, întrucât n-are nici o divizie, Papa trebuie să-È™i vadă de rugăciunile lui. Ca fiecarui nou papă, i s-a spus È™i lui Karol Wojtyla, când a fost ales, formula rituală: Sic transit gloria mundi! ("AÈ™a trece gloria lumii"), pentru a fi avertizat că gloria e trecătoare. Avertismentul nu s-a confirmat. Dar cum va arăta lumea după cel ce l-a contrazis?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati