agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-26 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Ratacitorul albastru ÃŽn sfârÈ™it vedem limpede. Generaul Ignatieff a propus guvernului nostru retrocedarea Basarabiei în schimbul a nu È™tiu căror petice de pământ de preste Dunăre. România este singurul stat care azi e în primejdie de a fi desmembrată de chiar aliatul ei, după ce au încheiat o convenÈ›ie, prin care i se garantează integritatea teritoriului. România vede zburând ca leava în vânt asigurările unei convenÈ›ii, a cărei iscălituri sunt încă umede È™i e care a încheiat-o c-o împărăție mare pe a cărei cuvânt se credea în drept să se întemeieze. Și ce zice Austria la aceasta? Austria, pentru care gurile Dunarii sunt o condiÈ›ie de existență mai mut decât pentru noi? După cât auzim, ea nu are nimic de zis, dacă i se asigurează neutralitatea întregei Dunări de jos. Dar cum să se asigure acestă neutralitate ? Printr-un tratat? ridicol! Tratările se scriu astăzi, pentru ca sa fie calcate a doua zi. Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o înapoi, drept din dreptul nostru È™i pământ din pământul nostru? Pe cuvantul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din Româia. Va să zică, onoarea Rusiei cere ca sa se ia o bucată din România, È™i aceiaÈ™i onoare ne cere respectarea convenÈ›iei iscălită de ieri. Ciudată onoare într-adevăr! Și pe ce se-ntemeiază acest "point d'honneur"? Fost-au Basarabia cucerită cu sabia?Nu. prin tratatul de bucureÈ™ti de la 1812 s-a făcut această cestiune, nu ca preÈ› al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia. Napoleon era asupra intrarii în Rusia È™i trupele ruseÈ™ti se-ntorceau în marÈ™ forÈ›at, în ruptul capului, luând faÈ›a pământului românesc pe talpile or. Cine i-a văzut întorcându-se, căzând pe drumurile țârii de osteneală, nu putea zice că aceasta era o armie învingătoare, nici nu utea crede că peste curând succesele acelei armii aveau a-i câștiga o provincie Se È™tie că diplomaÈ›ia engleză împreună cu vânzarea beiului grec Moruzi a fost cauza cesiunii Bsarabiei. Anglia e pedepsită abia astăzi. Și când Moldova au căpătat îndărăt o parte din pământul, ce pe nedrept i se luase, atunci s-a stins onoarea Rusiei È™i acea onoare cere ca să se ia îndărăt de la noi, ceea ce pe nedrept ni se luase? Căci prin ce păcătuise țările româneÈ™ti Rusiei ? Nu le-au hranit într-atâtea rânduri oÈ™tile, nu erau țările noastre adăpostul lor, doveditu-ne-am vreodată duÈ™mani ai ei? ÃŽntr-adevăr nu găsim cuvinte pentru a califica această pretenÈ›iune, necum împlinirea ei. Oare puterea cea mai mare a Rusiei i-ar da dreptul de a-si bate joc de lume de noi, de ea însăși? Pe câtă vreme presa ruseasca comitea necuviinÈ›a - căci altfel n-o putem numi - de a vorbi despre reluarea Basarabiei, pe atata vreme am ignorat glasul unei prese, care stiam prea bine că n-are nici o insemnatate si este libera a se ocupa in mod platonic de toate cestiunile, pe cari le permite politia a fi discutate, fara de a-i creÈ™te cuiva prin aceasta peri albi. Dar astăzi nu mai este presa ruseasca care vorbeste, ci guvernul, care acolo este tot. Astfel dar am pierdut 15000 de oameni È™i cateva zeci de milioane cheltuiti de rasboi, am ajutat pe "mandatarul Europei" în îndeplinirea sacrei sale misiuni, È™i la urmă tot noi să fim în pagubă, tot noi să plătim răsboiul Rusiei cu pierderea unei provincii? Până acum noi am refuzat orice schimb, ne astupăm urechile la orice propunere de schimb în această privință. Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi È™i prea bine întemeiate, oentru a ni se vorbi cu umbră de cuvânt de onoarea Rusiei angajată prin tratatul de Paris. Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nici nu se megieÈ™a cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru È™i cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă È™i până în veacul al nouăsrezecelea. Mandatarul Europei vine să mântuie opoarele creÈ™tine de sub jugul turcesc È™i incepe prin a-È™i anexa o parte a unui pământ, stăpânit de creÈ™tini, în care nu+i vorba de jug turcesc? Ciudată mântuire întradevar. Cuvântul nostru este : De buna voie niciodată, cu sila È™i mai puÈ›in. ÃŽntr-unul din numerii trecuÈ›i am înregistrat sgomotul că în Bsarabia s-ar fi luat deja măsuri administrative din partea Rusiei, care trec dincolo de marginile convenÈ›iei încheiate. Cerem lămurire guvernului. Conventia nu trebuie să rămâie literă moartă È™i orice trecere peste ea trebuie respinsa in orice moment. Nu e permis nimanui a fi stăpân în casa noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeÈ›ie. Dacă naÈ›ia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o , dar nimeni, fie acela oricine, să n-aibă dreptul a zice c-am suferit cu supunere orice masura i-a trecut prin minte sa ne impună. Dar toate acestea sunt consideraÈ›iuni făcute față cu o eventualitate asupra căreia staruim a fi îndoială. Oricât de muÈ›i oameni răi s-ar gasi în această È›ară, nu se găseeÈ™te nici unul, care ar cuteza să pue numele său sub o învoială, prin care am fi lipsiÈ›i de o parte din vatra stramoÈ™ilor noÈ™tri. Guvernul rusesc a putut să facă o încercare ; a trebuit însă sa se încredinÈ›eze că în zadar a făcut-o . Mai departe nu va merge! Noi nu pretindem, chiar nu cerem nimic de la puternicul nostru aliatÈ™ atât insă È™i numai atât. Voim să păstrăm bune relaÈ›iuni cu vecinii. Ei bine! Rusia nu se va face niciodată de o faptă, care ar fi pentru dânsa o vecinică pată în ochii lumiiÈ™ ea nu va lua ce noi nu voim sa dam. Chestiunea retrocedarii Basarabiei cu încetul ajunge a fi o chestiune de existență pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II staruieÈ™te să câștige cu orice preÈ› stăpânirea asupra acestei părÈ›i din cea mai preÈ›ioasă parte a vetrei noastre strămoÈ™eÈ™ti. ÃŽnÈ›elegem pe deplin această staruință, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale È™i materiale, orice stat face tot ce-i sta prin putință : Rusia este o împărăție mare È™i puternică, iar noi suntem o È›ară mică È™i slabă: daca dar È›arul Alexandru II este hotarât a lua Basarabia în stapânirea sa, pentru noi Basarabia este perdută. Dar dacă ne dăm bine seamă, nici nu e vorba să perdem sau să păstrăm Basarabia : vorba e cum o vom pierde ori cum o vom păstra. Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla, nu este că vom perde È™i rămășiÈ›a unei preÈ›ioase provincii perdute; putem chiar mai mult decâ atâta, încrederea în trăinicia poporului român. ÃŽn viaÈ›a sa îndelungată, niciodată poporul român nu a fost la înălÈ›imea la care se află astăzi când cinci milioane de români sunt uniÈ›i într-un singur stat. Mihai viteazul a isbutit să împreune sub stăpânirea sa trei tări È™i să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic; a fost însă destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuÈ™ească. Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe sguduituri È™i rămâne statornic, fiindcă are două temelii : conÈ™tiinÈ›a românilor È™i încrederea marilor naÈ›iuni europene. Dacă vom câștiga de trei ori atât pământ pe cât avem È™i vom perde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va devenii o creaÈ›iune trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existență socială, Rusia ne poate lua ce-i place si perderile ne vor fi trecătoare. Astăzi e dar timpul ca să întărim atât în români, cât si în popoarele mari ale apusului, credinÈ›a în trăinicia poporului român. Rusia voieÈ™te ca să ia Basarabia cu orice preÈ›; noi nu primim nici un preÈ›. Primind un preÈ›, am vinde; È™i noi nu vindem nimic! Guvernul rusesc însuÈ™i a pus cestiunea astfel, încât românii sunt datori a rămânea până la sfârÈ™it consecvenÈ›i moÈ›iunior votate de către corpurile legiuitoare : nu dăm nimic È™i nu primim nimic.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati