agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-14 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Macovei Costel Cine-a privit doar cerul timp de ani È™i vârste să È™tie că a fost cumva bolnav È™i poate vinovat: de slăbiciunea de viață în a cărei humă încolÈ›esc È™i cresc anume feluri de singurătăți. Dar să nu-i pară rău È™i să închidă ochii împăcat. Căci privitorilor de cer, oameni, noroade, le este dat să înÈ›eleagă timpul È™i măsura lui, în cer È™i pe pământ, în spirit È™i în faptele ce izvorăsc din el, la vremea lor. A căuta înseamnă una dintre-acestea: să te înalÈ›i, să te cufunzi, să mergi departe. Orice găsire poartă-n ea măsura uneia din trei. Nori în seară de iarnă, boltă grea de fumuri reci pe care gândul nu le mai poate străbate, pierzându-se în drum, în întunericul inform È™i hidos; iar jos pământul singur, uitat cu el însuÈ™i în zările înguste È™i închise, strâns lângă focurile sale. Să mergi până acolo unde-n umbra ta au să răsară stelele È™i luna. Vântul se smucea sprinten (ce sprinten se smucea) printre copaci, în zboruri uÈ™oare È™i scurte È™i îți spunea, venind, râzând, trecând: Mă simÈ›i cât sunt de tânăr, mă simÈ›i tu cât de tânăr sunt È™i bucuros de mine È™i de voi, nepăsător de neființă È™i de soartă? Să crească tot mai mare-n urma ta uitarea È™i înainte-È›i să nu fie nici un țărm. Oare frunzele, arboris adscriptae, ce simt când bate aspru vântul? Suferă oare că încearcă să le smulgă din viaÈ›a lor sau freamătă, zbătându-se, să plece după el È™i nu-s în stare È™i le pare rău. Vântul dimineÈ›ii creÈ™te încet, umflând pe măsură vela de lumină albastră È™i rece È™i cu miros încă de noapte. Corabia zilei porneÈ™te din nou. Cât vremea noastră nu venise încă, zburau prin cer doar păsări È™i doar nori. Priveam la cer ca niÈ™te păsări fulgerate, ca la È›ară care-a fost È™i nu mai e a noastră.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati