agonia
armâneashti

v3
 

Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission Contactŭ | Ânyrâpsea-ti
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texti di idyiul autorŭ


Adutsearea pi armâneashti a alushtui textŭ
0

 Minduiarea a membrilor


print e-mail
Mutriri: 5477 .



XXVI. În inima cetăților de piatră (fragment)
prozâ [ ]
din Cartea Oltului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
di [Geo_Bogza ]

2010-03-27  | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana]    |  Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Yigru Zeltil



(...)

Pe drumul de fier, trenurile trec toată noaptea, cu un cotropitor vaier metalic. Târâte prin defileu, zeci de vagoane scrâșnesc amarnic, sau își strâng frânele și își ciocnesc tampoanele, zornăind din întreaga lor fierărie, contrariată. Acum, mai ales, păduri, văi și prăpăstii vuiesc îndelung.
Când trenurile curg la vale, locomotiva se repede ca și cum ar urmări o pradă. Mai are doar puțin și, simțind-o aproape, zvâcnește mereu înainte, să o prindă, în sfârșit. Dar prada scapă de fiecare dată, iar goana continuă cu furie, lăsând în urmă ecoul unei vânători de dinozaur.
Când trenurile urcă la deal, locomotiva gâfâie de parcă ar fi gata să-și dea ultima suflare: vânătoarea s-a terminat rău. Rănită de moarte, dihania de oțel se întoarce spre bârlogul ei, asemeni marilor pachiderme spre neștiutele lor cimitire, în timp ce toate ecourile gem, plâng, se vaietă și se pregătesc să moară, odată cu ea.
În clipa în care, vlăguită, ajunge sus, în țintirimul speței sale, o liniște deplină învăluie munții, și ei umplu din nou noaptea cu enigmatica lor prezență. Uneori, întunericul e atât de profund, încât siluetele mai mult li se ghicesc, datorită stelelor care, pojar la zenit, dispar de jur împrejurul orizontului. Constelații vestite au fost mâncate de cele mai înalte creste, iar din măreția lor n-au mai rămas decât cioburi, ca dintr-o oglindă spartă. Până și Steaua Polară, neînșelătoarea călăuză, fără de care punctele cardinale se învălmășesc și se pierd în haos, a dispărut: dintre tăcuții uriași, unul și-a ridicat umărul ceva mai sus, și a șters-o de pe cer.

(...)

.  |








 
shim Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). shim
shim
poezii  Caftâ Pi Net  Agonia - Workshopuri Artistitsi  

Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!