Pirmithlu dzâți că tu munțâl’i a noștri, - nâscânț dzâc că aestu lucru si-ari faptâ ninga balta dintrâ munțâl’i Vasilița (Avdhela), Zmoclu (Samarina) și Gramuste; alțâ că se-ari faptâ ninga balta di pri muntili Peristera (Bituli), - eara doi picurari fărtaț cari păștea oile deadun. Trițea banâ amirâreascâ pri dzeñili aiștor munț mușaț, că unâ lume-n-ntreagă-l’i zilipsea.
Unâ dzuâ, cându șidea teși sun aumbrata a faglui ațilui di-aclo, ți s-lâ veadâ ocl’il’i? Doi zmei, gioñi și mușaț, se-avea acățată la gioc cu topile di neauă. Unlu băga seu tu topile di neauă țe-adra și-aruca cu nâse se-agudească pri-alantu cari dișcl’idea gura ș-li-ngl’ita; alantu băga sare tu topile a lui și le-aruca și nâs ațilui di-ntâñiu cari ș-nâs li-ngl’ita.
Se-alumtară ași di dimineața până cătră seară, cându zmeulu țe-avea îngl’itată topile cu sare, cripă diunăoară, iara alantu țe avea îngl’ițâtâ ațeale cu seu, nu pâțâ țiva.
Picurarl’i a noștri mutrea mași, di-aclo iu șidea, și aștipta s-veadă ca țe va s-cură după aestă.
Zmeulu cari armase yiu, se-apruche di-ațel mortul, l’i scoase dit cheptu inima ș-hicatile, li hipse tu ună sulă ș-li băgă si s-frigă. Dipreapoia acl’imă un di fărtațl’i picurari și-l’i dzâse:
Eu lipseaști s-mi duc niheamă, că am lucru până tu un loc; tine si stai auațe și s-ñi-avegl’i friptal’ilu, s-nu-l mâcă vârnă zlape. Ma mutrea ghine s-nu ti pingă picatlu si badz în gură vârnă cumătice, că diunăoară vai armâñi mortu tu loc. Si dzicândalui aesti, s-duse.
Picurarlu a nostru, puil’iu di aslan (leu) ți eara, șidzu cât șidzu di avigl’ie friptatl’ilu, ma tut șuțândalui sula, îl’i viñi ună añiurizmă ahât gustoasă, că nu putu s-aravdâ și-și dzâsi:” Va s-mâc și eu ună bucată ñică- ñică di tot; nu vai mor tră ahântu lucru”. S-cum dzâsi, feați. Bâgă-n gurâ unâ cumâtici di inimâ și unâ di hicat și, fârâ s-li-ameasticâ, li-ngl’ițâ. Cându, țe si-aducheascâ? Canda-l’i se-apreasi cheptul di foc; sândzile l’i-alâga și-l’i clucutea pritu vini, canda âl’i hirbea la unâ pirâ neastimtâ; brațâli ahântu multu l’i si-nvârtușarâ, că zmuldzea din loc mușatili fidănji, canda eara hiri di prași; cu un zbor, aduchea ahântâ mari virtuti tu truplu a lui, că părea că easti ma multu di cât un om. Atumțea aduchi că aestâ ciudie u-avea faptâ mași friptal’ilu țe-avea mâcatâ, și dintr-aestâ, îngl’ițâ și bucata ți avea armasâ.
Dupâ țe-ngl’ițâ și-aestâ bucatâ, ahântâ multâ virtute băgă picurarlu a nostru, că nu lu încâpea loclu; bizbil’ile și șcarpile l’i si părea că suntu niște șomburi; chiñil’i ațel’i cama analțîl’i ăl’i culca împade, canda s-agiuca cu surțeali, și cându imna s-cutrimbura și se-ahundusea loclu pri iu călca cu ciciorlu!
Trâș câtrâ searâ, multu amânat, s-turnă și zmeulu și-și câftă friptal’ilu, ma ș-picurarlu a nostru, cari avea di dauâ ori virtuti, di om și di zmeu - ditr-ațea că avea mâcatâ inima și hicateli a mortului, - lu acâță și pri aestu și-l vâtâmă. Ma napoi, lo calea câtrâ stane. Cându agiumsi aoa, află soțlu alantu cama ñiclu că muldzea oili; âl sculă di pri scâmniciu și-l’i lo loclu ca s-mulgâ nâs oili. Ma ți s-vedz? Nu apuca si stringâ dzeadzitli niheamâ și armânea cu udzârlie a oilor tu mânâ. Cându vidzu aestâ ciudie fărtată-su ațel cama ñiclu, l’i dzăsi:
Alasâ, tini fârtate, oili astâ searâ, că va li mulgu eu. Și s-bagâ napoi s-li mulgâ.
Tricurâ nâscânti dzâli di la aestâ, cându fârtatlu ațel marli acl’imă pri-ațel ñiclu și-l’i dzâsi:
O, lai fârtate! Duchescu că nu va s-pot si-bânedz cama multu cu tini. Nâscânti ori âñi yini un dor mari s-mi aruc tu baltâ. Ditr-ațea, ți fu scriatâ, si s-facâ: eu va s-mi aruc tu apâ ș-tini – cara s-țâ si facă dor s-mi vedz și si zburâm, l’ia fluiara aestâ și bati, și atumțea eu va s-es dit apâ ca s-nâ videm. Ma, pri caplu a tău și a tutulor di-acasâ, si nu aspuñi a vărnui, că - si știi că nu va mi vedz altâ oarâ.
Dzâsi și s-arcă diunâoarâ tu baltâ, și fârtatlu ațel ñiclu armasi singur.
Cându s-turna în hoară lu ântribarâ tuț, di tuti părțâli, ți-l’i pâțâ soțlu; ma a vârnui nu-l’i aspusi. Cama tru mardzini, ânduplicat di lăcriñile a mamăl’ei a fârtatlui u lo cu nâs tu munti și u adusi ningâ baltâ; ahurhi dipreapoia s-cântâ cu fluiara. Diunâoarâ s-mintirâ apili și ditru nolgiclu a baltâl’iei iși fârtatlu ațel marli cari, cându și vidzu mă-sa, l’i dzâsi ațilui ñiclui:
Nu ti țânuși di zbor; si știi că di- aua ș-nâinti nu va mi vedz.

Zmeulu, că ași va-l’i dzâțem, eara isusit în hoarâ cu unâ featâ, sorâ di noauâ fraț. Cându avdzârâ aești că gionili s-feați zmeu, ică stihiu, u adusirâ feata și u isusirâ cu un altu.
Eara dzua di numtâ. Trâș atumțea cându giuca feata-n caplu a corlui, diunâoarâ zmeulu aripidineadzâ ca sfulgul, câvalâ pri un nior, di pri muntili iu eara, Zmolcul, i Peristera, u l’ia feata ș-u aduți la pâlatea a lui dit baltâ.
Frațl’i a featil’iei niputândalui se-aravdâ unâ ahântâ mari arșini, s-alinarâ pri munti și ahurhirâ s-facâ un avlachiu, ca si seacâ balta și s-batâ cu zmeulu și si-l’i l’ia feata. Ma-ncot. Cât lucra dzua tutâ noauăl’i fraț, nuaptea zmeulu u umplea cu unâ mânâ. Ași azâ, ași mâni, pânâ cându zmeulu si năiri unâ-oarâ și-l’i dzâsi a featil’ei:
Avdzâ, lea tini, cavai di frațl’i a tăi cara s-es nafoarâ; vârnu nu va-l’i armânâ yiu.
Feata, cu zbor dulți, l’i dzâsi:
Câțe s-l’i vațăñi? Astupă-lâ cama ghini avlachilu cu vârnâ șcarpâ și și-s ducâ unâ oarâ. Și ași feați zmeulu; dizlichi unâ șcarpâ dintru coasta a muntilui și u arucâ, aua iu u vedz; iara frațl’i a featil’iei, vidzândalui că cu zmeil’i nu se alumtâ, dipusirâ în hoarâ-lâ. Picurarlu faptu zmeu ș-pânâ în dzua di asândzâ easti-l tu balta iu s-bâgă.