Frândza: 1
Aforisme
:
 Prozâ 2004-10-19 (19393 ascoasi tu miydani)
Aforisme(II)
:
Prozâ 2009-08-19 (9323 ascoasi tu miydani)
Aforisme(III)
:
Prozâ 2009-08-19 (8059 ascoasi tu miydani)
Aforisme(IV)
:
Prozâ 2009-08-24 (8170 ascoasi tu miydani)
Aforisme(V)
:
Prozâ 2009-08-24 (8530 ascoasi tu miydani)
Aforisme(VI)
:
Prozâ 2009-08-31 (8958 ascoasi tu miydani)
Căderea în timp
: fragmente
Prozâ 2004-10-09 (13849 ascoasi tu miydani)
Cartea amăgirilor
: fragment
Prozâ 2002-12-04 (11296 ascoasi tu miydani)
Cartea amăgirilor
: Jurământ vieții
Prozâ 2003-11-19 (15148 ascoasi tu miydani)
Des larmes et des saints, extraits
:
 Prozâ 2010-06-04 (8857 ascoasi tu miydani)
Despre muncă
: din cartea "Pe culmile disperării"
Prozâ 2014-11-06 (5258 ascoasi tu miydani)
Despre neajunsul de a te fi născut
: Fragment
Prozâ 2009-10-10 (8437 ascoasi tu miydani)
Du saint au cynique
:
Prozâ 2010-06-03 (7644 ascoasi tu miydani)
D’amour amer…
:
Prozâ 2010-06-03 (8767 ascoasi tu miydani)
Emil Cioran, über Arbeit.
: Aus dem Buch "Auf den Gipfeln der Verzweiflung"
 Prozâ 2014-11-05 (5529 ascoasi tu miydani)
foloasele exilului
: fragment
Prozâ 2004-09-27 (8647 ascoasi tu miydani)
Lacrimi și sfinți
: fragmente
Prozâ 2005-07-16 (11763 ascoasi tu miydani)
Le bonheur…
:
Prozâ 2011-05-16 (6110 ascoasi tu miydani)
L’élan vers le pire, 20 aphorismes
:
Prozâ 2010-06-05 (7670 ascoasi tu miydani)
Mărturisiri și anateme
: La liziera existenței (fragmente)
Prozâ 2005-05-19 (8441 ascoasi tu miydani)
Murmures à la solitude
:
Prozâ 2010-06-05 (6131 ascoasi tu miydani)
Pe culmile disperării (1)
:
Prozâ 2003-06-28 (7463 ascoasi tu miydani)
Pe culmile disperării (2)
:
Prozâ 2003-06-28 (10351 ascoasi tu miydani)
Pe culmile disperării (3)
:
Prozâ 2003-06-28 (6898 ascoasi tu miydani)
Pe culmile disperării (4)
:
Prozâ 2003-06-28 (6772 ascoasi tu miydani)
Profilul interior al Căpitanului
: "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940
Prozâ 2005-02-12 (6556 ascoasi tu miydani)
rugă inutilă 1
:
Prozâ 2004-03-14 (7044 ascoasi tu miydani)
rugă inutilă 2
:
Prozâ 2004-03-19 (6888 ascoasi tu miydani)
rugă inutilă 3
:
Prozâ 2004-04-18 (8180 ascoasi tu miydani)
Rugăciune în vânt
: "Cartea amăgirilor" - fragment
Prozâ 2004-02-18 (8890 ascoasi tu miydani)
Spovedania lucrurilor
: Fragment din "Cartea amagirilor"
Prozâ 2004-02-17 (8180 ascoasi tu miydani)
Vanité de la compassion
:
Prozâ 2010-06-04 (6048 ascoasi tu miydani)
Frândza: 1 |
|
|
|
|
|
Biografii Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|
Texti Pripusi
