André Breton[Andre_Breton]

Câsâbălu iu bânedz: Paris
Ari limba di dadâ


Biografii André Breton

Frândzâ personalâ web André Breton


 Adresa alushtui autorŭ easti : 

Naima nali texti alinati:

Naima nali texti alinati:

Spuni-Ts Minduiarea:

Texti ânyrâpsiti tu bibliotecâ:

Frândza: 1

Au regard des divinités : de Clair de terre (1923)
Poezii 2010-01-19 (12466 ascoasi tu miydani)

Cameră falsă : din Clair de terre (1923)
Poezii 2010-01-21 (8480 ascoasi tu miydani)

Cinci vise : din Lumina pământului (1923)
Prozâ 2010-07-31 (8733 ascoasi tu miydani)

Clé de Sol : de Mont de piété (1919)
Poezii 2010-04-24 (10688 ascoasi tu miydani)

Coqs de bruyère :
Poezii 2010-02-11 (7518 ascoasi tu miydani)

Écoute au coquillage : de Lettres à Aube: 1938-1966
Poezii 2010-01-05 (12767 ascoasi tu miydani)

Façon : de Mont de piété (1919)
Poezii 2010-04-24 (8016 ascoasi tu miydani)

Facteur cheval : de Clair de terre (1923)
Poezii 2010-01-19 (6495 ascoasi tu miydani)

Forêt Noire :
Poezii 2010-02-11 (13609 ascoasi tu miydani)

Hôtel des étincelles : de Le revolver à cheveux blancs (1932)
Poezii 2010-01-05 (7864 ascoasi tu miydani)

Iarba roșie : din revista Littérature (seria nouă, nr. 11-12/1923)
Poezii 2010-01-01 (8490 ascoasi tu miydani)

Il n'y a pas a sortir de la : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Poezii 2010-01-01 (7970 ascoasi tu miydani)

Ils vont tes membres déployant... :
Poezii 2010-05-11 (5763 ascoasi tu miydani)

Intérieur :
Poezii 2010-02-25 (6880 ascoasi tu miydani)

La Forêt dans la hache : de Le Revolver à cheveux blancs (1932)
Prozâ 2010-01-05 (6698 ascoasi tu miydani)

La glace sans tain (extrait) : de Les Champs magnétiques (1920)
Prozâ 2010-01-01 (9720 ascoasi tu miydani)

Le 13 l'échelle a frôlé le firmament : de Constellations (1961)
Prozâ 2010-03-03 (5825 ascoasi tu miydani)

Le buvard de cendre : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Poezii 2010-01-01 (6680 ascoasi tu miydani)

Le Soleil en laisse : de Clair de terre (1923)
Poezii 2010-01-05 (14745 ascoasi tu miydani)

Le verbe être :
Prozâ 2010-01-01 (6998 ascoasi tu miydani)

Les écrits s'en vont... : de Clair de terre (1923)
Poezii 2010-01-05 (9106 ascoasi tu miydani)

L'amour fou (extrait) : de L'amour fou (1937)
Prozâ 2010-01-05 (6333 ascoasi tu miydani)

L'herbage rouge : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Poezii 2010-01-01 (6694 ascoasi tu miydani)

Non-lieu :
Poezii 2010-05-11 (9477 ascoasi tu miydani)

Ochi de purpură :
Poezii 2009-05-31 (8173 ascoasi tu miydani)

Personnages dans la nuit guidés par les traces phosphorescentes des escargots :
Prozâ 2010-02-25 (5777 ascoasi tu miydani)

Pièce fausse : de Clair de terre (1923)
Poezii 2010-01-01 (16170 ascoasi tu miydani)

Pleine marge : de Poèmes (1948)
Poezii 2010-01-05 (7358 ascoasi tu miydani)

Premiers transparents :
Poezii 2010-02-11 (6024 ascoasi tu miydani)

Rano Raraku :
Poezii 2010-02-11 (6924 ascoasi tu miydani)

Récit de trois rêves : de Littérature Nouvelle Serie (no. 1/1922)
Prozâ 2010-01-01 (6286 ascoasi tu miydani)

Tiki :
Poezii 2009-08-16 (8387 ascoasi tu miydani)

Toujours pour la première fois : de L’air de l’eau (1934)
Poezii 2010-01-05 (16294 ascoasi tu miydani)

Tournesol : de Clair de terre (1923)
Poezii 2010-01-01 (12817 ascoasi tu miydani)

Union libre :
Poezii 2009-02-26 (9844 ascoasi tu miydani)

"Madness: An Attempt to Simulate General Paralysis" : impreuna cu Paul Eluard
Prozâ 2006-03-14 (8622 ascoasi tu miydani)

Biografii André Breton

André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.

André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.

În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar din conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.

Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului speranță în rusește.

În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.

Intre 1940 și 1950 el a scris esee și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numeste CONSTELLATIONS (1959).

Moare la Paris la 28 septembrie 1966.