|
Biografii Ioana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență È™i limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziÈ›ia verticală a corpului È™i structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere È™i apte de a efectua miÈ™cări fine È™i creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prieteneÈ™te. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toÈ›i) oamenii = om obiÈ™nuit, care nu se deosebeÈ™te prin nimic esenÈ›ial de alÈ›ii. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obiÈ™nuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenÈ›ii bune. ♦ Persoană integră, care întruneÈ™te calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste È™i corectitudine. ♢ Expr. (A fi) un om (o dată) È™i jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însuÈ™iri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însuÈ™irile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situaÈ›ie materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. ♢ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ♦ Persoană matură. 4. Bărbat. ♦ (Determinat de „meu“, „tău“ etc.) SoÈ›. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelaÈ›iei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. homo.
|
Texti Pripusi
