|
Biografii Cristian Tudor Popescu
CRISTIAN TUDOR POPESCU (nãscut în 1956, București), absolvent al Facultãții de Automatizãri și Calculatoare, București, promoția 1981, este redactor-șef al ziarului —Adevârul. În 1987 publicã, la Editura Albatros, volumul de nuvele SF Planetarium, pentru care primește premiul Congresului European de SF de la Montpellier. În 1991, apare romanul Vremea Mânzului Sec, la Editura Cartea Româneascã, iar în 1993, antologia SF Imperiul oglinzilor strâmbe, la Editura Societãții —Adevãrull,. În 1995, traduce Edificiul nebuniei absolute, de Stanislaw Lem, publicatã la Editura Univers.
Cristian Tudor Popescu este redactor-sef la cotidianul “Adevarul” si unul dintre cei mai prestigiosi gazetari din Romania de dupa 1989.
Este absolvent al Facultatii de Automatizari si Calculatoare din Bucuresti. A debutat ca prozator SF. Carti publicate: „Planetarium” (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); „Vremea minzului sec” (Cartea Romaneasca, 1991, ed. a II-a Polirom, 1998); „Imperiul oglinzilor strimbe” (Societatea Adevarul, 1993, antologie SF); „Copiii fiarei” (DU Style, 1997, ed. a II-a Polirom, 1998); „Timp mort” (Polirom, 1998); „Omohom” (Polirom, 2000); „Romania abtibild” (Polirom, 2000), „Un cadavru umplut cu ziare” (Polirom, 2001), „Nobelul romanesc”, „Libertatea urii” (Polirom, 2004). Traduceri: Stansilaw Lem, “Edificiul nebuniei absolute” (Univers, 1995). “Fugit din realitatea insuportabila in SF, momit apoi – de o revolutie contrafacuta – sa se reintoarca in realitate, Cristian Tudor Popescu nu mai are nici o scapare decit aceea de a renunta, din cind in cind, sa se invinga pe sine insusi; de a intelege ca este un scriitor pe care trebuie sa-l ia foarte in seama.” (Dorin Tudoran) “Gazetarul acesta este mai inainte de toate, un scriitor. Un condei absolut extraordinar, unul dintre cele mai puternice condeie literare din ultimul deceniu.” (Nicolae Manolescu) “…Cristian Tudor Popescu imi pare a fi unul dintre cei mai proeminenti scriitori ai acestor ani” (Mircea Iorgulescu). “Cristian Tudor Popescu nu uraste. Nu cred sa fi urit vreodata. Articolele lui pleaca din disperare. Din disperarea ca lucruri atit de simple nu sint intelese, ca toate tarele noastre impiedica intrarea noastra in rindul lumii.” (Augustin Buzura)
|
Texti Pripusi
