|
Biografii Ștefan Baciu
Ștefan Baciu (n. 29 octombrie 1918, Brașov - d. 6/7 ianuarie 1993 Honolulu) a fost un poet român din diasporă, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat și profesor universitar.
A fost fiul lui Ioan Baciu, profesor și al Elisabetei Baciu, casnică. Cursurile liceale le urmează la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică și filosofie), Octav Șuluțiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în București, atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu.
Debutează în anul 1933 în revista "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în același an.
Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânar" primește în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundațiilor regale".
Activitatea literară din țară
din țară
Între anii 1937-1941 urmează cursurile Facultății de Drept a Universității din București, luându-și licența în drept în anul 1941. În perioada 1938-1946 este redactor la reviste din București, ca „Universul literar” - redactor al rubricii „Cântece noui”, unde debutează, printre altii, Ștefan Augustin Doinaș și Ion Caraion, „Gândirea”, „Rampa”, „Bis”, „Arta nouă” etc. În aprilie 1945 se căsătorește cu Mira Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția.
Activitatea literară din America Latină
din America Latină
În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna de Imprensa. Despre această perioadă din viața sa, Ștefan Baciu scrie o carte intitulată Lavradio 98 (1982), care a constituit un adevărat best-seller.
Călătorește într-un mare număr de țări ale continentului sud-american, din America Centrală și zona Caraibelor: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala, Venezuela, Costa-Rica, Santo Domingo, San Salvador, Honduras, Mexic, Cuba, Haiti etc.
Profund cunoscător al literaturii latino-americane, Ștefan Baciu este autorul a două importante antologii: Antologia poeziei latino-americane (2 volume, 1974) și Antologia poeziei surrealiste latino-americane (1981).
A adus cu el în America Latină ideile mișcării suprarealiste și a devenit animatorul cel mai important și un lider al neoavangardei, a participat la foarte multe congrese și conferințe pe aceasta temă.
În anul 1962 este invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar în anul 1964 este invitat și se stabilește în Hawaii, ca profesor de literatura hispano-americană la Universitatea din Honolulu-Hawaii.
Se stinge din viață la Honolulu, la 6/7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din București. Este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri și a peste 5000 de articole și studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană, nord-americană, elvețiană.
Poezie
Poemele poetului tânăr, 1935 – București (Premiul Fundațiilor Regale și al Societății Scriitorilor Români)
Poeme de dragoste, 1936 – Oradea
Micul dor, 1937 – Brașov
Drumeț în anotimpuri, 1939 – Iași
Cautătorul de comori, 1939 – București
Cetatea lui Bucur, 1940 – București
Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu), 1941 – București
Analiza cuvântului dor, 1951 – Sierras de Cordoba
Poemele poetului pribeag, 1963 – Mexico, Ukulele
Îngerul malagambist în insula Oahu, 1967 – Madrid
Poemele poetului singur, 1979 – Honolulu
Peste o mie de catrene..., 1980 – Honolulu și 1991 – București, 1994 – Brașov
Memorialistică
Franctiror cu termen redus, 1968 – Honolulu
Sub Tâmpa în Honolulu, 1973 – Honolulu
Mira, 1979 – Honolulu
Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946, 1980 – Honolulu
Distincții și premii
A fost "Cetățean de onoare" al orașului Rio de Janeiro, "Consul de Bolivia" în Honolulu-Hawaii, "Profesor Emeritus" al Universității din Honolulu-Hawaii. În anul 1991 i s-a decernat Decorația de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educației și Culturii din Bolivia. Din 1996 este declarat "Cetățean de onoare" post-mortem al Nadeșului.
|
Texti Pripusi
