Frândza: 1
Eugénie Grandet
:
 Prozâ 2006-01-03 (7407 ascoasi tu miydani)
La Cousine Bette
:
Prozâ 2006-01-03 (10714 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-03-03 (6191 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-03-08 (5848 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-04-24 (6731 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-06 (5854 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-23 (5461 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-25 (6028 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-05-27 (5842 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-28 (7752 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-28 (8922 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-06-29 (5667 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-07-05 (6249 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-10-14 (5570 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
:
Prozâ 2010-10-17 (5506 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIIIa
Prozâ 2010-12-04 (5469 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIIIb
Prozâ 2010-12-05 (6068 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: XIV
Prozâ 2011-01-12 (6437 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVa)
Prozâ 2011-04-07 (5298 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVb)
Prozâ 2011-04-09 (5128 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVI)
Prozâ 2011-04-17 (5216 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVII)
Prozâ 2011-05-03 (6756 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVIII)
Prozâ 2011-05-04 (6181 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XIX)
Prozâ 2011-06-05 (5264 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XX)
Prozâ 2011-11-15 (6268 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXI)
Prozâ 2011-11-18 (6795 ascoasi tu miydani)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXII)
Prozâ 2011-11-20 (6075 ascoasi tu miydani)
Frândza: 1 |
|
|
|
|
|
Biografii Honoré de Balzac
Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d.18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre,[1] G. Vannier cât și de filozofi ca Alain, Albert Béguin el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.
Datorită insuficienței banilor, tânărul Balzac s-a văzut în ipostaza de a se abține de la multele plăceri ale tinereții. Cu toate acestea, trăind într-o mansardă închiriată, ducându-și traiul de pe o zi pe alta, a gusta plăcerile începuturilor meseriei sale. Într-o scrisoare adresată surorii sale Laure, el spunea: „Focul s-a aprins pe strada Lesdiguieres nr. 9, în capul unui biet flăcău, iar pompierii nu l-au putut stinge. A fost pus de o femeie pe care el n-o cunoaște: se zice că locuiește la Patru Națiuni, la capătul podului Artelor; se numește Gloria.”
Aici are șansa de a citi și admira „romanele populare” ale unor scriitori ca Pigault-Lebrun, Ducray-Duminil, Pixérécourt, ajungând totodată să le invidieze autorii pentru câștigurile aduse de acestea. Balzac era într-o perioadă de acumulare; la finalul celor doi ani de proba nu reușește să termine decât o operă Cromwell, o tragedie în cinci acte, în versuri. Alte opere Cromwell vor mai da la lumină și Mérimée și Victor Hugo, dar, după el.
Se întoarce la Villeparisis, în casa părintească unde citește opera sa. Efectele lecturării au fost dramatice, familia considerând că tânărul Balzac nu are talent. Un fost profesor al Școlii politehnice, prieten de familie, prezent în acea seară îl dojenește: „Fă orice, numai literatură nu!”
Familia îi interzice întoarcerea la Paris, datorită slăbiciunii lui, efectele vieții austere, a mizeriei și a sărăciei își spun cuvântul. Tânărul Balzac se reface rapid în confortabila casă părintească și nu mai are decât un singur gând: să devină independent.
Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:
Louis Lambert (1832)
Eugénie Grandet (1833)
Patologia vieții sociale (1833-39)
La Recherche de l’absolu (1834)
Le Père Goriot (1835)
Les Illusions perdues (1837)
César Birotteau (1837)
La Cousine Bette (1847)
Le Cousin Pons (1847).
Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.
|
Texti Pripusi
