|
Biografii John Galsworthy
Motivația Juriului Nobel:
"pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte"
John Galsworthy (n. 14 august 1867 - d. 31 ianuarie 1933), prozator englez este laurat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932.
John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer maritim de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor. "Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris", mărturisește el într-o scrisoare adresată unui prieten, "cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câștiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate. Presupun că arta de a scrie poate fi cultivată, dar că nu e imposibil să cultivi claritatea profunzimilor, nici plantele rare". La întoarcerea sa, manifestă foarte puțină plăcere pentru domeniul afacerilor. În 1895 se produce evenimentul sentimental care va marca tot restul existenței sale: el devine iubitul Adei Cooper, seducătoarea soție a vărului său, maiorul Athur Galsworthy. Orfană de tată, această pianistă are o sensibilitate incompatibilă cu caracterul soțului său, iar John va trebui să aștepte zece ani până ce vărul său va consimți să divorțeze, apoi moartea tatălui său, în 1905, pentru a regla printr-o căsătorie această situație nelegitimă, foarte umilitoare într-o societate ca a sa. Primele tentative literare datează din această perioadă a vieții sale. Chiar dacă publică patru cărți (1897-1901), sub pseudonimul de John Sinjohn, el va renega două dintre acestea: From the Four Winds și Jocelyn.
Romane
Villa Rubein(Vila Rubein) - 1900
The Island Pharisees(Insula fariseilor) - 1904
The Man of Property(Bogătașul) - 1906
The Country House (Conacul) - 1907
Fraternity (Fraternitate) - 1909
The Patrician (patricianul) - 1911
In Chancery (Încătușați de lege) - 1920
To Let (De închiriat)- 1921
Swan Song (Cântec de lebădă) - 1928
Beyond (Dincolo)-1917
Piese
The silver Box (Tabachera de argint) - 1906
Six Short Plays (Șase piese scurte) - 1921
Loyalties (Loialitate) - 1922
Povestiri
On Forsyte Change (La bursa Forsyte) - 1930
Soames and the Flag(Soames și steagul) - 1930
Încadrarea în curente, mișcări literare și tehnici de creație:
Realismul critic eduardian (Edwardian Realism): Alături de autori precum H.G. Wells și Arnold Bennett, Galsworthy domină proza britanică de la începutul secolului XX. Opera sa disecă îndeaproape instituția proprietății, ipocrizia morală și rigiditatea claselor superioare britanice, având o perspectivă critică, dar echilibrată.
Proza de frescă familială și saga generațională (Family Saga): Este considerat maestrul incontestabil al acestui gen. Prin The Forsyte Saga (Forsyte Saga), Galsworthy a creat un tipar narativ urmat ulterior în literatura mondială: urmărirea mai multor generații ale unei familii pentru a ilustra schimbările de mentalitate, economice și culturale ale unei întregi epoci (trecerea de la epoca victoriană la modernitate).
Teatrul de problemă socială (Drama of Social Criticism / Problem Plays): Ca dramaturg, a fost puternic influențat de Henrik Ibsen. Piesele sale de teatru (Strife, Justice, The Silver Box) au adus pe scenă dezbateri morale majore ale vremii: inegalitatea în fața legii, condițiile din închisori, rigorile sistemului judiciar și conflictele dintre patronat și muncitori.
Post-Victorianismul și tranziția spre Modernism: Deși a păstrat structura narativă clasică (refuzând experimentele formale radicale ale contemporanilor săi moderniști precum Virginia Woolf sau James Joyce), opera lui reflectă criza profundă de valori a lumii post-victoriene și traumelor aduse de Primul Război Mondial.
|
Texti Pripusi
