agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-27 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Mariana Rogoz Stratulat De la 1800 încoace, nenumărate generaÈ›ii au trecut graniÈ›ele țării, sub felurite auspicii È™i zodii, spre a se asimila spiritualiceÈ™te luminilor Occidentului. Acest contact a însădit puternice metamorfozări sufleteÈ™ti È™i a robit la crezul doctrinelor egalitare forÈ›a creativă a acelor generaÈ›ii. Rolul acestor integrări în evoluÈ›ionismul de gândire apusean a fost realitatea culturală pe momente istorice, pe È™coli È™i principii din mica Românie dinainte de război. Astăzi, ca È™i ieri, suntem, prin forÈ›a tradiÈ›iei È™i prin setea potenÈ›ialelor culturale, fascinaÈ›i È™i integraÈ›i spiritualiceÈ™te aceleiaÈ™i civilizaÈ›ii apusene. Urmărim, prin problema ce o punem, să vedem care sunt mărturisirile tinerilor cărturari coborâți din arcopagul Sorbonei sau din forurile universităților străine È™i integraÈ›i mediului autohton. Nu înÈ›eleg cum pot exista români care, petrecând mai multă vreme în străinătate, se folosesc atât de puÈ›in de perspectivă È™i-È™i valorifică atât de puÈ›in luciditatea, încât, odată reîntorÈ™i, se văd siliÈ›i a-È™i înregistra planurile ca iluzii. Depărtarea de România mi-a descoperit într-o revelaÈ›ie deprimantă limitele imanente ale României. Am înÈ›eles un lucru pe care-l bănuiam din È›ară È™i pe care reîntoarcerea mi l-a verificat zilnic: România are un spaÈ›iu istoric foarte mărginit. Vreau să spun că, în esenÈ›a noastră, suntem limitaÈ›i, dacă nu condamnaÈ›i, È™i că numai eventualitatea unei transfigurări istorice, miracolul unui salt - din păcate atât de puÈ›in frecvent È™i atât de străin istoriei - ne-ar putea salva. Eu cred în România, în ciuda lucidității, È™i aÈ™tept miracolul unei alte Românii mai mult decât întâii creÈ™tini împărăția cerurilor. Am cel mai mare dispreÈ› pentru acei care, odată reîntorÈ™i din străinătate, miniaturalul vieÈ›ii noastre îi distruge, îi paralizează È™i-i scoate din circulaÈ›ie. Ei trebuiau să È™tie de mult că România nu reprezintă încă un destin spiritual È™i că la noi orice om care nu gândeÈ™te naÈ›ional È™i politic este sortit ratării. E foarte interesant că în viaÈ›a noastră culturală nu se menÈ›in la suprafață decât cele câteva personalități care nu s-au falsificat, fiindcă au priceput de mult că naÈ›ionalismul este singura respiraÈ›ie vitală în România. Aproape toÈ›i românii pe care i-am cunoscut în străinătate mi-au făcut impresia unor rataÈ›i. Dar ce să zic de toÈ›i românii pe care i-am cunoscut în È›ară, în decursul unei tinereÈ›i, dacă nu a unei vieÈ›i? AÈ™ vrea să mă înÈ™el în reprezentarea mea, dar văd un convoi de nihiliÈ™ti. Că un om se lichidează aÈ™a de uÈ™or în mediul nostru, se datoreÈ™te indiscutabil nihilismului ordinar al acestuia. Ce să spui de o È›ară în care distincÈ›ia se măsoară după neparticipare?! Unii atribuie nihilismul neproblematic, din sânge, care ne caracterizează pe toÈ›i, haosului etnic, a cărui limpezire ne costă în virginitatea noastră morală. Eu văd însă în absenÈ›a aproape totală de istorie, cauza esenÈ›ială a acestui nihilism curent. Este nihilist un popor care n-are istorie. Dacă românii nu vor câștiga inocenÈ›a participării la lucruri È™i acea pietate nereflectată pentru ființă, ei vor continua a crede că trăiesc, când în realitate nu È™tii de se târăsc sau plutesc. InaderenÈ›a la un suflu fecund È™i iradiant de viață îmi pare a exprima sterilitatea È™i inerÈ›ia sau, cum se zice, "înÈ›elepciunea" poporului român. Dacă m-ar asigura cineva că România, în viitor, nu va putea face decât să-È™i rafineze imperfecÈ›iile È™i să le dea circulaÈ›ie universală, atunci mi-ar părea valabilă pentru întreg destinul acestei țări, alternativa care mi se pune în România actuală: a deveni budist sau om politic; adică, a realiza neantul din profunzime sau din superficialitate. România nu mi-a zădărnicit nici un plan pe care l-aÈ™ fi făcut în anii de studiu, fiindcă singurul plan care nu-mi pare o inspiraÈ›ie de moment sau un joc al timpului a fost acela al unei alte Românii È™i pe care cine nu-l concepe n-are drept să aibă decepÈ›ii. Dar eu nu accept România actuală . Vreau să vorbesc despre singura mea speranță... Da È™i nu, anul I, nr. 2, 5 apr. 1936, p. 2
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati