Ca o respirare slaba, cea mai trista, cea din urma
Ce o scoate-n agonie sufletul care se cruma,
Inflorit-a trandafirul din fereastra mea cu soare
Bobocelul cel din urma, cea din urma dulce floare.
Eu l-am rupt atunci din glastra si l-am pus intr-un pahar
Vrand sa-i dau prin apa dulce viata lunga...
In zadar!

Cum e azi, chiar pusa-n apa va muri sarmana floare
Precum sufletu-mi muri-va chiar intinerit la soare.
Dar ducandu-ma, un lucru pe pamant eu mai doresc:
As voi acestei roze, zile lungi sa-i daruiesc...
Sau de nu, privind pe ganduri cum cad foile-i in sir,
Sa am drept tovaras ultim cel din urma trandafir.

(1881)