agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
|
||||||
agonia Texti Pripusi
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână
Romanian Spell-Checker Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-31 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Midrigan Mihai Guri deschise-n vârf de stâncă, galerii nemăsurate, BolÈ›i al căror arc se pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele înfricoÈ™ate, Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros! Aci fumurile lumii nu pot să se mai scoboare, Și nici vaiete, nici lacrimi nu pot să reurce-afar', Iar pe ceruri de-arde încă binefăcătorul soare, Pentru cei ce sunt năuntru străluceÈ™te în zadar! Scările în lungi spirale tremură È™-abia te poartă, Pasul È›i se-mpleticeÈ™te, spiritul e-ncremenit; De te uiÈ›i în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire È›i s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozeÈ™te străbătând, pare că-È›i zic, C-aci, una lângă alta, zac fiinÈ›e vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! ÃŽnsă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră È™i recad c-un murmur van. Eu m-am coborât în ele plin de-a lor imensă taină Și ca într-un vis fantastic le-am parcurs È™i le-am văzut, Catacombe îmbrăcate într-a negurilor haină, Cum își prelungesc reÈ›eaua pe sub muntele tăcut. Zgomotul de voci confuze pare È™-azi că-l aud încă Câte inimi sfărâmate, Dumnezeule,-am văzut! Câte chipuri sigilate de o suferință-adâncă, Umbre searbăde È™i triste pe la ochi-mi n-au trecut! Am văzut È™i tinereÈ›ea în deplina-i bărbăție, Cu suavele ei forme È™i cu muÈ™chii ei de fier, Cu privirea ei în care arde-o stea de poezie, Ridicând de disperare pumni nemernici către cer! ÃŽn zadar sunt însă toate. Cel ce intr-aci o dată, Vinovat, sau poate numai, dus de un destin barbar, Inimă, putere, viață, să-È™i zdrobească singur cată, Și să lase-orice speranță pentru vecinicie-afar'! Am văzut È™i bătrâneÈ›ea de ani mulÈ›i în două frântă, Cu o mână tremurândă ridicând greul ciocan Cum își plimbă împrejuru-i ochii care te-nspăimântă. Ochi în care nu mai arde nici-un simțământ uman! Am văzut... È™i-n taină sfântă întrebatu-m-am atunce, Ce sunt oare-acele umbre È™i de ce sunt ele-aci? ÃŽntr-a ocnelor urgie cine-n drept e să le-arunce? Și pe-a răului cărare cin' le-a-mpins a rătăci? Ce?... Se naÈ™te omu-ntr-însul cu a răului menire? Merge el ca să omoare numai pentru-a omorî? Ce?... Tâlhar te-aÈ›ii la drumuri pentru gustul de răpire? Ce?... N-aÈ™tepÈ›i până ce foamea vine a te doborî? Ce?... EÈ™ti vinovat când iarna se coboară să te-ngheÈ›e, Fără s-aibi o bucătură, tu, nici copilaÈ™ii tăi? Ce?... N-omori È™i-i laÈ™i să moară, pe când pot să se răsfeÈ›e ÃŽntr-a banului orgie bogătaÈ™ii nătărăi? Dar ce drept mai mult ca È›ie le-a dat Dumnezeu sub soare? Pentru dânÈ™ii-a făcut numai ca pământul să dea rod? ÃŽmi iei pâinea, — îmi iei viaÈ›a, È™i îmi ceri să nu te-omoare? EÈ™ti bogat, dar din spinarea bietului popor nerod! Vai! Ce-am convenit cu toÈ›ii a numi societate, Mult mai demnă ca tâlharii e de-acest cumplit locaÈ™! Statul e o ficÈ›iune, iar dreptatea, strâmbătate, Care duce omenirea dintr-un hop într-un făgaÈ™! Am văzut... Și taina sfântă ce deplin mă cuprinsese ÃŽÈ™i luă spre ceruri zborul părăsindu-mă-ngrozit... BolÈ›ile lung vuvuiră, facla-n mâini mi se stinsese, Farmecu-ncetă, È™-afară, fără veste, m-am trezit!
|
||||||||
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | |||||||||
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati