agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
|
||||||
agonia Texti Pripusi
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână
Romanian Spell-Checker Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-19 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di error
Peste pisicile jigărite să trecem o dată și o dată
cu toată ființa cu fruntea sus cu mușchii încordați. să privim, totuși, în sus? dar noi, orbi, mai orbi decât orbul înlănțuit cu o oarbă în cel mai frumos act; al posibilității de a fi înăuntru cu ochii larg deschiși. și atunci de ce nu sărim în moarte? de ce pretutindeni vocea, vocea, vocea, corp sonor în plină dialectică cu sângele? melancolia se petrece numai înăuntru cu rafinament și spirit de observație. încheietura cu venele sărind înafară, peste piele, albăstrind-o într-o imagine de sfârșit de lume. dar sfârșitul vieții ajunge din urmă sfârșitul lumii. același craniu al Ofeliei se apleacă peste râul ce strălucește încă o dată. pe drumul negru mă răstorn cu fața în jos, nu vreau decât să vreau acum, când voința mea este una cu mine șobolanii îmi smulg venele de la gât, se joacă cu ele, intră în ele, sunt o șobolancă fără vene fără șobolani. dacă speranța nu ar fi funcționat precum hormonii și nu m-ar fi aruncat pradă celei mai adânci deziluzii, aș fi avut caracter mai de mult. vino, Ana, comunistul acesta perfect ne atrage și respinge în același timp. două mâini în locul uneia singure se izbesc de o mână fără sfârșit. strălucește, acum, partea de vest a bisericii ortodoxe din satul în care înaintez încet ca într-o familie dispărută. acum, rătăcirea își arată rădăcina de fier, amenințarea unor străini care își strâng trupurile alături, înconjoară patul meu strâmt pe care stau înșirați puținii mei prieteni. acești prieteni albi cu ochii oblici se îndoiesc tot timpul. a venit timpul și am ales; am ales să trec de cealaltă parte ori de câte ori privirea se lovește de un zid. dincolo de zid trăiește monstrul cu gura neagră ce se joacă întruna.vrei să mori și el se joacă. vrei să străbați drumul cu crucea pe spate și el se joacă. vrei să străpungi cu săgeata inima ei ușoară și tânără ca o cârpă și el se joacă. vrei să nu mai fii și el se joacă. și ce vrea poetul? să trăiască și să aibă bani? și ce vrea cea mai bună poetă? să fie poet? Împărăția se aprinde singură, noaptea, de la lumânarea groasă cât glezna (plină de răni de la lanțurile acelea vechi). atunci nu mă gândesc decât la eșecul de a cunoaște. ceva lipsește, îmi spune îngerul lui Nichita, cu aripile desfăcute, gata, gata să se prăbușească. ceva este prea mult, strigă din pământ și din foc, zeul bicisnic pe care l-am părăsit. zeul meu alb ca varul. ceva îmi zgârie brațul, urlă sângele de aproape, cu gluga trasă pe ochi. nici astăzi nu am auzit pe nimeni. nici astăzi nu am văzut pe nimeni. nu cred că am avut vreodată un iubit așa cum nu cred că nu am iubit. Doamne, i-am spus, ajută-mă să privesc în față aceste zile împietrite de vară. dar nu se poate, nu se poate. noaptea a îmbrățișat casa mea ca pe un stâlp. Volumul COCOȘUL S-A ASCUNS ÎN TÃIETURÃ (1996)
|
||||||||
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | |||||||||
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati