Bem în onoarea vervei, a vigorii planetei,
în onoarea demonilor de aur, a scarabeilor,
pentru deriva continentelor, pentru vulcanii
care vor erupe
pentru leul și căprioara,
pentru misteriosul pentagon găsit la nord de
Alpi
despre care nu se știe nimic,
Te întreb,
Diavole, mă iubești tu?
De la naștere am primit în pântec lovitura
Soarelui

și nu am încetat să ard în măruntaie.
Egrete și pajere fabuloase cu putere
se încrucișează în creierul meu.
Am onoarea de a trăi în splendoarea lumii

și nu am frică de răul gust.
Diavole, mă iubești tu?
Nimic nu e mai frumos decât eternitatea acestei clipe când am în nări miros de pierdere, parfum de distrugere.
Din drojdiile stricăciunii un lotus va țâșni în gura mea.